EDITORI:

Silviu Dragomir

Magdalena Mărculescu

Vasile Dem. Zamfirescu

REDACTARE:

Sofia-Manuela Nicolae

Design și ilustrație copertă:

Andrei Gamarț

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Mirela Voicu

CORECTURĂ:

Dana Anghelescu

Cristina Teodorescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlu original: WHAT AM I MISSING? Discover The Four Blind Spots That Are Holding You Back, And How To Overcome Them

Autor: Emma Reed Turrell

pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

E-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2588-3

ISBN (EPUB): 978-606-40-2802-0

Introducere

De obicei, când oamenii vin la terapie, le lipsește o piesă de puzzle. Sunt anxioși sau deprimați, dar nu pot spune exact de ce. O discuție cu un prieten sau o rudă i-a dat foarte rău peste cap, dar nu își pot da seama de ce i-a deranjat atât de mult. Se lovesc mereu de aceeași problemă la locul de muncă sau se trezesc că au mereu aceleași certuri acasă și nu știu ce să facă în această privință.

Rolul meu, în calitate de terapeut, este să îi ajut să observe ceea ce nu au sesizat încă, să descopere ce altceva e posibil să mai aibă loc și ce tipare sunt în joc și să caute numitorii comuni în dilemele cu care se confruntă. Să îi ajut să răspundă la întrebarea „Ce îmi scapă?“ și să dea un sens situației în care se află într-o manieră care înseamnă că știu ce trebuie schimbat. Obiectivul meu este acela de a le crește nivelul de conștientizare și de înțelegere profundă pentru a-și reevalua opțiunile și a lua decizii mai conștiente, care să îi ducă mai aproape de rezultatele pe care și le doresc — indiferent dacă aceasta înseamnă să aibă relații personale mai sănătoase, să aibă mai mult succes profesional sau să devină părinții care își doresc să fie pentru copiii lor. Fac acest lucru adresând diverse întrebări, unele pe care poate că ei nu și le-au pus, și examinând limitele lumii lor în căutarea de informații care sălășluiesc în afara câmpului lor vizual direct. Caut gândurile, emoțiile și credințele din zona lor vizuală periferică, ce ar putea reprezenta cauzele provocărilor lor repetitive și care au trecut până acum neobservate. Aceste zone de conștientizare fragmentată sunt „punctele lor oarbe“ — presupuneri și scurtături care le conduc viețile de zi cu zi, dar care se bazează pe ficțiune, nu pe fapte, sau se concentrează mai degrabă pe trecut decât pe prezent. În momentul în care știm ce anume ne scapă din vedere, putem vedea imaginea de ansamblu și putem acționa. Acesta este, de asemenea, lucrul pe care îmi doresc să-l obțineți din această carte. Să dați un sens, în sfârșit, petelor oarbe care vă stăteau în cale, să vă ofer instrumentele cu ajutorul cărora să le înțelegeți mai bine, să înțelegeți de unde vin, cum își fac simțită prezența în diverse zone din viețile dumneavoastră (pentru că, în mod justificat, felul în care suntem cu prietenii, familia și colegii este arareori similar) și, cel mai important, să vă prezint modalități prin care să puteți începe să le depășiți, să priviți lucrurile în perspectivă și să trăiți o viață mai autentică, fericită și care să vă împlinească.

Deși poate părea un concept descurajant, cu toții avem pete oarbe în planul conștiinței noastre. Este o caracteristică a creierului uman să ocolească procesele lente de cunoaștere și să ne accelereze răspunsurile prin formularea celei mai bune ipoteze sau a unei predicții bazate pe experiențele noastre anterioare. Pentru a vă arăta cum se manifestă acest lucru în viața reală a oamenilor, vă voi prezenta cazurile clienților mei care au ajuns să își înțeleagă petele oarbe, au învățat să vadă lucrurile așa cum erau ele și au plecat cu o idee mai clară despre cum să navigheze prin viață liberi și mai plenari. Acestea vă vor conduce prin întrebările și tehnicile pe care le-au folosit clienții mei pentru a privi situațiile din unghiuri diferite, astfel încât să vă puteți completa propriile zone încețoșate și, astfel, să înțelegeți de ce acționați în felul în care o faceți. Într-o lume în care înțelegem valoarea terapiei, dar nu putem beneficia întotdeauna de ea, această carte vă va oferi instrumentele pentru a vedea ce anume vă scapă și pentru a simți că aveți puterea de a face următorul pas corect pentru dumneavoastră.

Dacă ați ascultat vreodată podcastul meu „Best Friend Therapy“, pe care îl realizez împreună cu Elizabeth Day, veți fi deja familiarizați cu momentele de adevăr exploziv și cu cele în care se aprind „beculețe“ în conversațiile noastre, cât și cu felul în care fac accesibile exercițiile și teoriile terapeutice într-o manieră care îi încurajează pe ascultători să le aplice în viețile lor și să culeagă roadele. Obiectivul meu este ca această carte să ofere același amestec de compasiune și de bun-simț — sper că, prin oferirea cunoștințelor pe care le-am dobândit de-a lungul carierei mele de terapeut, vă pot ilumina și echipa cu mijloacele necesare pentru a vă proiecta o viață mai împlinită, mai autentică și mai fericită.

Ce îmi scapă aici?

Aceasta este întrebarea pe care o primesc de la clienți în fiecare zi. Este punctul de început al fiecărei călătorii terapeutice și este crucial pentru fiecare client, indiferent care este problema, istoria sau locul din care vine. Este o întrebare care descătușează înțelegerea noastră și ne ajută să punem lucrurile în perspectivă. În general, pentru a răspunde, încep prin a explica despre modul în care funcționează conștiența noastră.

În spatele ochiului este o mică zonă circulară pe unde nervul optic intră în globul ocular. Aici nu există fotoreceptori, nu există bastonașe și conuri de detectare a luminii care să capteze lumina și să o transforme în imagini. Această parte a câmpului vizual devine invizibilă, iar noi o numim pată oarbă1. În viața de zi cu zi, este foarte probabil să nu observați că aveți o astfel de pată oarbă deoarece creierul completează informațiile care lipsesc — nu puteți vedea întreaga stradă în timp ce mergeți pe trotuar, dar știți ce este acolo, sau cel puțin la ce să vă așteptați, așa că mintea umple golurile pentru dumneavoastră.

Adevărul este că, deși acordăm multă importanță validității văzului nostru și folosim expresii precum „clar ca bună ziua“ sau „limpede precum cristalul“ pentru a arăta cât de siguri suntem de ceva, informația pe care ochii o trimit către creier este doar o jumătate de poveste. Chiar dacă puteți vedea ce este în jurul dumneavoastră, creierul nu se va baza neapărat pe ochi pentru a înțelege. Simțurile noastre sunt încete și, până când ajungem să convertim o imagine în informație, captura de imagine devine depășită. N-am lovi niciodată mingea dacă am reacționa bazându-ne doar pe ceea ce vedem; am fi mult mai puțin coordonați și mult mai predispuși să ne rănim dacă ne-am baza doar pe simțul nostru vizual. În schimb, creierul nostru prezice o traiectorie a mișcării înainte ca aceasta să se întâmple, ne spune o poveste despre direcția în care se îndreaptă mingea, iar această poveste devine realitatea noastră. Lovim bazându-ne pe o predicție, și nu pe informațiile din timp real. Tot așa, auzul este contextual, iar creierul nostru va re-auzi sunetele o secundă mai târziu, revenind, aidoma unui „autocorect“ auditiv, pentru a ajusta înțelesul dat de noi inițial.

Capacitatea creierului nostru de a completa, a prezice și a recadra este un avantaj evolutiv pentru un sistem biologic. În sălbăticie, este mai sigur să alergăm bazându-ne pe ceea ce recunoaștem decât să aruncăm o a doua privire.

Creierul nostru completează spațiile goale bazându-se pe percepții, nu pe realitate.

Asta greșit citiți.

Abilitatea creierului de a citi cuvinte amestecate provine mai degrabă din recunoașterea de către creier a secvențelor decât dintr-o simplă cerință de a citi litere. Asta ne permite să sărim peste greșeli individuale și să citim întreaga propoziție (fără a observa repetiția „să“).

Fiind bombardat cu 11 milioane de informații în fiecare secundă și având capacitatea mentală de a procesa doar aproximativ 40, creierul nostru se bazează pe percepție pentru a funcționa pe pilot automat, identificând tipare și făcând predicții în ceea ce privește rezultatul, luând 90 % dintre decizii fără a ne da măcar seama că facem acest lucru.

Dacă vi se arată aceste numere, 2 — 4 — 6 — 8, care dintre secvențele de mai jos considerați că urmează același tipar?

2 — 7 — 19 — 25

12 — 14 — 16 — 18

11 — 27 — 44 — 63

Dacă și dumneavoastră, la fel ca majoritatea oamenilor, ați identificat faptul că numerele din prima secvență cresc din doi în doi, probabil că ați sugerat că secvența din mijloc este cea corectă. Dar dacă v-aș spune că toate cele trei secvențe folosesc aceeași regulă?

Pentru că regula este, pur și simplu, că numerele cresc.

Avem nevoie de mai multe informații pentru a identifica corect tiparul, dar creierul nostru a ales scurtătura și, așa cum putem aplica o regulă greșită la un puzzle cu numere, în aceeași măsură putem aplica regula greșită și în viață. Simțurile noastre pot fi denaturate de predicție și context, la fel ca și convingerile noastre.

Gimnastică mentală

În absența tuturor datelor, nu putem avea imaginea completă și ne vom hazarda să tragem concluzii pripite bazându-ne pe o imagine superficială — un băț poate fi confundat cu un șarpe sau vom presupune că nu există fum fără foc —, iar atunci când vine vorba despre relații, la fel de repede putem percepe acțiunile cuiva ca reprezentând altceva decât sunt. Indiferent dacă au la bază scurtături sau ignoranță, reacțiile noastre își pot pierde obiectivitatea și pot deveni disproporționate. Dacă atunci când, în timp ce stă în mâini, fiica mea este înțepată de o albină, în locul și la momentul nepotrivit, aceasta ar putea însemna că va evita să facă gimnastică toată vara și chiar pentru totdeauna. Sistemul ei „luptă sau fugi“ se declanșează atunci când este timpul pentru ora de educație fizică și trebuie să facă eforturi de a se convinge pe sine să facă roata pe iarbă.