1.png

Editori:

Silviu Dragomir

Magdalena Mărculescu

Vasile D. Zamfirescu

Redactare:

Carmen Eberhat

Design și ilustrație copertă: Ingrid Rotar

Director producţie:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Daniel Eberhat

Corectură:

Irina Botezatu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Copyright © Editura Trei, 2025 pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2594-4

ISBN (EPUB): 978-606-40-2799-3

efect pervers:

consecință neintenționată, neanticipată;

care apare în detrimentul efectului așteptat sau propus

supravieţuire

mă întorc la poezie cum m-aș întoarce la mare

intru în ea desculță

și goală

și temătoare

mai întîi pînă la genunchi apoi tot mai adînc

pînă la sîni, pînă la umeri, pînă la buze

iau o înghițitură zdravănă, sărată

mă las trasă de curenți amețesc

n-am niciun bolovan și niciun buzunar

dar nici marea nu e river ouse

să am nevoie de unelte

primăvara

apoi am zis că ar cam fi timpul să lăsăm

primăvara să fie

copiii să fie

să ne lăsăm pe noi să fim

să fim fericiți

să facem un contract pe șapte ani

cu posibilitate de prelungire

fiindcă, vezi tu,

fericirile mele au durat toate

doar trei luni în cap

în al meu, firește

fiindcă după teamă vine furia

și după furie, tristeţea

şi după tristeţe, iubirea, iubire

vara

nu mai fi egoistă, mi-ai spus

frumusețea asta a ta trebuie împărtășită

nu o poți ține doar pentru tine, nu simți?

și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelor

ele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră

mi se răsucea în foc

am întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțite

ale flăcărilor

m-ai oprit

let it go, sînii tăi sunt mai frumoși liberi, mi-ai spus

și m-ai trimis să deschid goală băiatului care

livrează pizza

și tot goală să mă plimb pe aviatorilor

pînă în piața victoriei

și tot goală apoi, mai departe, înspre drumul taberei

goală la metrou, goală pe bicicletă, goală pe jos

goală, goală, goală

expusă, atît de vulnerabilă

la metrou oamenii și-au frecat hainele jegoase

de pielea mea

pe scările rulante și-au frecat privirile, lubric,

de trupul meu dezgolit

în parc un bătrînel s-a ridicat de pe o bancă

de la soare

și mi-a făcut loc să mă încălzesc

aveam tălpile zdrelite de atîta umblet și murdare

cît o să mă mai lași așa dezbrăcată, ți-am strigat

nu am unde îmi ține banii și cheile, o să rătăcesc

flămîndă, neadăpostită

și nici nu cunosc prea bine orașul acesta imund

mă vor hăitui cîinii lui toți

vor rupe hălci de carne neprotejată din mine

tu nu ai zis nimic

ai continuat, imperturbabil,

să întreții focul cu ultima mea pereche

de superstari

toamna

aș vrea să te întîlnesc într-un oraș în care plouă

mereu

pe străzi pustii și ude

cu felinare jumătate stinse și trotuare și ferestre

murdare

aș vrea să te iubesc într-un oraș

în care nu mai locuiește nimeni

în care toți oamenii au murit subit

fără păreri de rău

te-aș mîngîia pe tejghele de alimentară părăsite

printre vitrine sparte și conserve de pește

ți-aș arăta ploaia deasă și te-aș minți că ninge

și de aia ne e atît de frig

te-aș părăsi într-un oraș în care plouă încontinuu

cînd nedumeririle încetează să ridice din umeri

și cad, indiferente

ca merele putrede

în locul unde se termină bucuria și începe

sfîșierea

iarna

mă urc în maşină.

închid bine geamurile

dau drumul tare la muzică.