Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.
Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Lifestyle Publishing House SRL.
Titlul original: THIS BOOK MAY SAVE YOUR LIFE
Autor: Dr Karan Rajan
Copyright © Karan Rajan, 2023
First published as THIS BOOK MAY SAVE YOUR LIFE in 2023 by Century,
an imprint of Cornerstone. Cornerstone is part of the Penguin Random House
group of companies.
Copyright © Lifestyle Publishing, 2025
pentru prezenta ediție
Lifestyle Publishing face parte
din Grupul Editorial Trei
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București
Tel.: +4 021 300 60 90 ;
Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.lifestylepublishing.ro
ISBN (print): 978-606-789-442-4
ISBN (EPUB): 978-606-789-465-3
EDITORI: Silviu Dragomir, Magdalena Mărculescu
DIRECTOR: Crina Drăghici
REDACTARE: Beatrice Osanu
DESIGN: Alexe Popescu
DIRECTOR PRODUCȚIE: Cristian Claudiu Coban
DTP: Răzvan Nasea
CORECTURĂ: Rodica Crețu
Introducere
Dă-mi voie să-ți descriu munca mea în termeni nemedicali. Ajutat de bisturiu, tai oameni când aceștia dorm (desigur, cu acordul lor) și scot lucruri. Ar trebui să subliniez că sunt unul dintre băieții buni, pentru că, în ciuda faptului că le lipsesc unele chestii din corp, când își revin, pacienții mei se simt mai întregi. În calitate de chirurg generalist, am plăcerea de a mă ocupa de orice, de la intestine la vezicule biliare, hemoroizi sângerânzi și nu numai.
De-a lungul carierei mele am avut binecuvântarea și ghinionul de a fi martor la tot felul de lucruri, de la operații miraculoase la pierderi tragice. În acest timp am ajuns să înțeleg că organismul uman este atât o minune a biologiei, cât și o capcană mortală.
Această carte nu este o enciclopedie medicală. Și nici nu te va califica drept medic. În zilele noastre poți să îți însușești cam toate cunoștințele medicale de care ai nevoie de pe Google. Cel puțin asta este ceea ce unii oameni sunt lăsați să creadă. În schimb, ceea ce ți se oferă aici este povestea extraordinară a modului în care corpul tău incredibil vrea, de asemenea, să te distrugă.
Dar situația nu e întru totul sumbră. După ce viziunea mea în roz despre corpul uman s-a întunecat din momentul în care am intrat la facultatea de medicină și a continuat să se întunece în toți anii în care am rezolvat probleme, deficiențe și defecțiuni în corpul pacienților mei, m-am gândit că ar fi util să creez un ghid de supraviețuire pentru acest costum de carne în care ești prins pe viață. Dacă ești familiarizat cu activitatea mea pe TikTok — unde am început prin a posta despre cum se face un caca perfect și am găsit marca de milkshake care a atras milioane de oameni în curtea mea —, vei ști că îmi place să spulber miturile despre corp și să explorez subiecte care nu ar fi trebuit să devină niciodată tabu. Când vine vorba de sănătate, a nu vorbi despre problemele personale ne face nouă, oamenilor, un deserviciu enorm. Așadar hai să îndreptăm această greșeală aici, într-o singură carte, pe care o poți citi pentru divertisment, educație sau ca pe un ghid al locatarului, pentru a profita la maximum de corpul tău.
În cele din urmă, sunt aici pentru a te îndruma în condiții de siguranță în jurul barierelor, capcanelor, derapajelor și pericolelor biologice din corpul tău, pentru a-ți îmbunătăți calitatea vieții. Poate că îți vei pune la punct sănătatea somnului, vei spune adio indigestiei sau pur și simplu te vei bucura de cea mai memorabilă și eficientă defecare din viața ta. Cel puțin ar putea ajuta la încetinirea degradării inevitabile prin care corpul tău a început să treacă din momentul nașterii tale. În cele din urmă, cea mai sinceră speranță a mea este ca această carte să servească drept manual de utilizare pentru eventualii noștri stăpâni dotați cu IA, astfel încât aceștia să știe cum să aibă grijă de un om și să profite cât mai mult de pe urma noastră.
M-am intersectat prima dată cu medicina în 1996. Într-o după-amiază deosebit de umedă din suburbiile orașului Mumbai, jucam un meci de crichet de stradă cu vărul meu. În timp ce alerga să arunce spre mine, a fost lovit parcă de o forță invizibilă și s-a prăbușit la pământ în agonie. A fost un moment terifiant. M-am simțit foarte neajutorat, iar această neputință a avut un efect profund asupra mea. După ce i-am ajutat pe ai mei să-l ducă de urgență la spital, am vorbit cu medicii care l-au diagnosticat cu ruptură de apendice. Nu știam cu adevărat ce înseamnă asta la momentul respectiv, dar, văzându-l căzut la pământ, mi-am dat seama de un adevăr simplu: corpul uman este minunat, dar pare hotărât să ne elimine.
La interviurile pentru admiterea la facultatea de medicină, unde m-am trezit după ce m-am decis asupra „vocației“ mele, întotdeauna le place să pună aceeași întrebare: „De ce vrei să faci medicină?“ În mod previzibil, toată lumea face aceleași afirmații panicarde și lipsite de imaginație, care se învârt în general în jurul a două teme principale. Mai întâi: „Vreau să ajut oamenii“ și apoi: „Sunt fascinat de corpul uman“.
Oricine mă cunoaște cu adevărat (ceea ce, din cauza programului meu de lucru antisocial, în ture lungi, se limitează la părinții mei și la câinele meu) ar fi putut să-ți spună că primul motiv nu mi s-a aplicat niciodată cu adevărat. Îmi plac oamenii, iar dacă le pot salva viețile sunt încântat, dar, în ultimă instanță, sunt condus de o obsesie pentru modul în care funcționează corpul. Cu toate acestea, abia acum, când privesc în urmă la cariera mea, îmi dau seama că nu este vorba de genul de fascinație stârnită de documentarele despre viața sălbatică, prezentate de Sir David Attenborough. Adevărul este că sunt cumva ca un martor la un accident de circulație. Nu mă pot opri din privit, în ciuda firii mele bune, pentru că sunt îngrozit de ceea ce văd. După ce am pierdut șirul operațiilor pe care le-am efectuat și m-am familiarizat cu mecanismele interne ale corpului, pot spune cu încredere că este un miracol că suntem aici ca specie.
Practic, ești o pânză vie, care respiră, cu trăsături moștenite de la o generație la alta, iar asta include structuri care aparent nu au niciun scop. Să luăm bărbia, de exemplu. Nici măcar verii noștri apropiați, Homo erectus și neanderthalienii, nu au simțit nevoia să o etaleze. În cele din urmă, trebuie doar să te mulțumești cu faptul că ești suma multor greșeli și reușite ale naturii. Doar că evoluția a îngropat dovezile. În mare parte.
În timpul facultății de medicină, mi-a plăcut să intru pe sub piele. Mai presus de toate, mă atrăgeau ședințele practice de anatomie. Am făcut disecții în mușchii abdominali și am descoperit întreaga lungime a intestinelor, diverse vase de sânge și o rețea de nervi care străbat corpul ca niște linii telefonice. Această perspectivă din culisele vieții mi s-a părut invazivă și nefirească, dar și esențială. Atunci am decis că voi deveni chirurg. Era o șansă de a înțelege cum sunt echipate corpurile noastre pentru a ne nimici, dar și cum le putem îmbunătăți. Și aveam șansa să înțeleg cum ne putem modifica stilul de viață pentru a reduce riscul de a ne prăbuși înainte de vreme.
Ne concentrăm atât de mult în viața de zi cu zi asupra aspectului exterior al lucrurilor și adesea parcă uităm că avem aceste organe interne. Corpul este o familie și fiecare membru — de la ficat și stomac până la inimă și creier — are rolul său specific în a ne menține în viață. La fel ca în orice familie însă, fiecare se bazează unul pe celălalt pentru sprijin. Așadar, când unul dintre ei o ia razna sau membrii se ceartă între ei, întreaga familie poate face implozie, ca într-un episod plin de intimități din show-ul Jerry Springer.
M-am îndrăgostit de această familie ocazional disfuncțională pe parcursul a șase ani de facultate de medicină. În tot acest timp, am petrecut nenumărate ore privind arhitectura celulară la microscop, disecând cadavre și întâlnindu-mă cu pacienți care m-au învățat cum se comportă organismul atât în stare de boală, cât și de sănătate. În cele din urmă, am dat la schimb cursurile și grilele de întrebări cu variante multiple de răspuns pe rotațiile de stagiu în spital.
Primul stagiu a fost în secția de chirurgie generală.
Cu o noapte înainte de a începe, am revizuit riguros anatomia gastrointestinală. Dacă aveam să fiu întrebat de chirurgi despre alimentarea cu sânge a intestinului gros, refuzam să mă trezesc lovit de acea afecțiune de temut despre care auzisem că se numește afazia de interogatoriu (afazia este incapacitatea de a vorbi, care îi afectează adesea pe pacienții care au suferit accidente vasculare cerebrale, dar îi poate afecta tranzitoriu și pe studenții la medicină emoționați, când sunt în centrul atenției).
M-au echipat pentru a lua parte la o operație de extirpare a unui cancer de intestin, dar totul părea atât de diferit față de manualele de specialitate. Eram, de asemenea, foarte departe de mediul relaxat al laboratorului cu cadavre, unde puteai explora organele într-un ritm blând și puteai pipăi și scormoni cu curiozitate. Când chirurgul secționat țesutul abdominal, un mic jet de lichid roșu mi-a lovit nasul. Aceasta era medicină adevărată. O ființă umană își pusese viața în mâinile noastre.
Incizia pe care chirurgul a făcut-o a dezvăluit un interior strălucitor și apos, ca o catifea umedă. În timp ce pieptul pacientului se ridica și cobora, am aruncat o privire în cavitatea abdominală pentru a vedea intestinele, scăldate într-un suc de culoarea paiului, care se zvârcoleau ca niște viermi într-un bol. În acel moment, anestezistul ne-a avertizat că hemoragia a făcut ca ritmul cardiac al pacientului să crească și tensiunea arterială să scadă. Traumatismul pe care i l-am provocat cu acel bisturiu i-a îngreunat respirația. Astfel de observații mi-au dezvăluit, în cele din urmă, că ceea ce învățasem până atunci fusese greșit. Abia acum mi-am dat seama că organele distanțate, aparent deconectate, erau ca niște chiriași care locuiau într-un apartament comun. Dacă o persoană înfundă toaleta, toată lumea este afectată.
Dând dovadă de un calm sub presiune, pe care mie mi-a luat ceva timp să îl dobândesc, chirurgul a lucrat rapid și cu pricepere pentru a finaliza procedura. După ce pacientul a fost stabilizat și tumora a fost îndepărtată, mi-am dat seama că această experiență a schimbat viața multora dintre noi.
Medicina este o industrie pentru specialiști. Medicii și-au nișat din ce în ce mai mult domeniul de competențe, îndepărtându-se de predecesorii lor care dețineau cunoștințe de bază în toate ariile.