Pentru Marcus, Mama, Kara și Zac,
sursele mele inepuizabile de sănătate socială

Nota autoarei

Toate povestirile din această carte sunt adevărate, le-am redat așa cum mi-au fost relatate sau cum le-am trăit eu însămi. În câteva cazuri am schimbat nume și anumite detalii, pentru a proteja identitatea persoanelor, sau am combinat povestiri pentru a spori anonimatul, iar unele citate au fost editate de dragul clarității. Sunt recunoscătoare tuturor celor care mi-au încredințat opiniile lor; partea cea mai plăcută a scrierii acestei cărți a fost să mă conectez cu voi.

Comunicarea descoperirilor științifice într-o manieră precisă, interesantă și utilă este o artă. Informațiile din această carte sunt rezultatul unei cercetări atente și s-au făcut toate eforturile pentru a asigura exactitatea lor. Cartea pornește de acolo de unde se sfârșesc datele, adăugând perspectivele unor experți și oameni obișnuiți. Sper că acest lucru asigură o lectură plăcută care își are rădăcinile în fapte și înflorește prin experiențe de viață.

Introducere

Viitorul sănătății este social

Ce faci pentru a fi sănătos?

Să presupunem că urmezi întocmai sfaturile oferite de doctori, bloguri de sănătate și influenceri de wellness. Mergi zece mii de pași pe zi. Dormi bine opt ore pe noapte. Mănânci foarte multe legume proaspete și eviți alimentele procesate. Treci prin încercările vieții cu ajutorul unui psihoterapeut. Meditezi și faci băi fierbinți pentru starea ta de bine.

Drept urmare, sănătatea ta fizică și mintală se îmbunătățește, dar numai până la un punct.

Problema consilierii medicale tradiționale este că nu ține cont de unul dintre cele mai importante ingrediente: conexiunea umană.

Nu poți să fii pe deplin sănătos dacă nu ai niciun nume pe care să-l scrii pe hârtie ca fiind contactul tău în caz de urgență. Dacă nu îți vezi familia decât câteva ore când ești în concediu sau ai zile libere. Dacă nu ai prieteni apropiați cărora să le împărtășești experiențele tale. Sau dacă nu ai suficient timp în care să fii singur pentru a putea să te reconectezi cu tine însuți.

Îți prețuiești relațiile platonice sau amoroase, dar știi oare că ele îți determină durata vieții? Când îți petreci timpul cu familia sau prietenii, îți inviți un coleg de muncă la prânz sau începi să discuți cu un vecin, îți dai seama că interacțiunea influențează riscul ca tu — și ei — să dezvolți boli de inimă, diabet, depresie sau demență?1

Sănătatea nu este doar fizică sau mintală. Sănătatea este și socială.

Sănătatea socială este acel aspect al sănătății generale și al stării de bine care vine din conectare și ea este subapreciată enorm. În vreme ce sănătatea fizică se referă la corpul tău, iar cea mintală la mintea ta, sănătatea socială vizează relațiile tale. Așa cum vom vedea în Partea I, pentru a fi sănătos din punct de vedere social este nevoie să-ți cultivi legăturile cu familia, prietenii și cei din jurul tău, să aparții unor comunități și să simți că ești susținut, apreciat și iubit cu intensitatea și în modurile care îți conferă un sentiment de împlinire.

Decenii de cercetări au demonstrat modul în care conectarea este la fel de esențială ca mâncarea și apa, dar această cunoaștere nu se reflectă încă în felul în care înțelegem sănătatea în general și, din această cauză, suferim.

Astăzi, mulți oameni manifestă semne ale declinului sănătății lor sociale. În ultimii 30 de ani, procentul americanilor cu 10 sau mai mulți prieteni apropiați a scăzut cu 20%.2 În ultimii 20 de ani, timpul petrecut de oameni în singurătate a crescut în medie cu 24 de ore pe lună.3 În ultimii 10 ani, participarea la comunități — cum ar fi cluburi de carte, cluburi sportive și asociații de cartier — a scăzut cu aproape 20%.4 Și, potrivit unui sondaj național din 2019, aproape jumătate dintre adulții din Statele Unite simțeau că nimeni nu-i cunoștea bine.5

O serie de cercetători au documentat tendințe similare în alte țări. Potrivit Gallup, 330 de milioane de adulți din întreaga lume îndură săptămâni în șir fără să vorbească cu nicio rudă sau niciun prieten, iar 20% dintre adulții de pe mapamond nu au pe nimeni la care să poată apela pentru ajutor.6 Aceste statistici mă șochează chiar și pe mine, care trăiesc din analizarea unor asemenea statistici.

Această lipsă de conectare este periculoasă, sporind riscul de atac cerebral în rândurile oamenilor cu 32%, riscul de demență cu 50% și pe cel de moarte prematură cu 29%.7

Dar nu doar absența conectării face victime; un număr covârșitor de conexiuni sau conexiuni neîmplinite au același efect. Fie că e vorba despre introvertiți extenuați de prea multe obligații sociale, despre extrovertiți implicați în prea multe activități pentru a mai reuși să se concentreze asupra vreuneia, despre adolescenți copleșiți de rețelele de socializare sau despre comunități acaparate de conflicte, balanța socială a oamenilor este dezechilibrată. Între timp, infracțiunile generate de ură au sporit8, polarizarea a escaladat9, iar încrederea reciprocă a oamenilor este pusă la încercare, în cel mai bun caz.10

Toate acestea echivalează cu nici mai mult, nici mai puțin decât un semnal de alarmă în domeniul sănătății publice. După cum vom vedea în Capitolul 10, lideri din întreaga lume încep să pregătească o reacție, de la guverne din Marea Britanie și miniștri japonezi numiți pentru gestionarea problemelor legate de singurătate până la decizia Organizației Mondiale a Sănătății de a înființa, la nivel global, o Comisie pentru Conexiune Socială.

Dar ce înseamnă toate aceste lucruri pentru tine? Ce poți să faci tu în viața ta de zi cu zi pentru a te conecta într-o manieră mai semnificativă cu oamenii din jurul tău și, drept urmare, pentru a trăi o viață mai lungă, mai sănătoasă și mai fericită?

Am petrecut un deceniu răspunzând la această întrebare. Această carte îți dezvăluie cu exactitate ce am aflat, prezentându-ți un vocabular nou pentru cum să gândești și să vorbești despre importanța conexiunii cu familia, prietenii, partenerii de viață, colegii de muncă, vecinii și a altor legături sociale, precum și strategii specifice pentru a fi mai sănătos din punct de vedere social.

Descoperirea factorului lipsă

În copilăria mea, lumea socială din jurul meu era complicată. Acasă m-am simțit iubită și sprijinită de părinții și frații mei, dar au existat certuri, divorțuri și răciri ale relațiilor care mi-au sfărâmat, în mod ireparabil, atât familia nucleară, cât și pe cea extinsă. La școală, am avut încredere în mine și am închegat foarte multe prietenii, dar, în ciuda acestui fapt, nu am simțit niciodată că mă integrasem complet și eram consternată de ticăloșia care exista în raporturile dintre diferite găști. Mai târziu, ca adult în câmpul muncii, am evoluat ca o introvertită într-o cultură profesională care răsplătește extrovertirea. De-a lungul anilor, m-am mutat de multe ori în diferite orașe, de fiecare dată fiind nevoită să descopăr cum să construiesc o comunitate de la zero, rămânând în același timp în legătură cu cei dragi aflați departe.

La vârsta de 20 și ceva de ani eram convinsă că toate aceste elemente se potriveau cumva, dar cum? Simțeam că mă lupt din greu cu ceva, dar cu ce? Nu dispuneam nici măcar de limbajul potrivit pentru a descrie ce lipsea din viața mea, ca să nu mai vorbim despre instrumentele necesare pentru a rezolva această problemă.

Așadar, ca specialistă în științele sociale, am apelat la datele existente pentru a găsi un răspuns. Am devorat toate lucrările academice despre conectarea umană pe care le-am putut găsi, am participat la conferințe pentru a învăța de la cercetători de renume și am căutat oportunități, cum ar fi să lucrez la Positive Psychology Center, de la Universitatea Pennsylvania, și să-mi petrec o vară ca profesor invitat la Mind & Life Institute. Am aflat cum comportamentele prosociale — acțiunile care ne conectează cu alții, cum ar fi recunoștința, bunătatea și empatia — modifică funcționarea neurologică și fiziologică a organismului. Am aflat că, atunci când avem relații bune, nu numai că suntem mai fericiți, dar și trăim mai mult.

Mizele erau mai mari decât bănuisem inițial. Pentru a trăi mult și bine, arătau datele, avem nevoie de iubire.

Dar în continuare nu puteam să înțeleg exact ce însemnau toate acestea. Părea că o serie de cercetători se îndreptau spre o temă comună venind din domeniile lor diferite, dar nu exista o narațiune atotcuprinzătoare satisfăcătoare sau un drum clar înainte, pentru oameni obișnuiți ca tine și ca mine care își văd de viața lor.

Apoi, în 2013, am primit o subvenție de la Universitatea Stanford pentru a crea o campanie și o aplicație pentru telefonul mobil, care să-i ajute pe oameni să-și consolideze relațiile — și atunci am descoperit-o. În timp ce adunam dovezi pentru proiect, am descoperit soluția la puzzle. Tema unificatoare. Limbajul care surprindea acel lucru după care tânjeam în viață.

Sănătatea socială.

La începutul anilor 1970, un cercetător de la Universitatea Southern Illinois, pe numele său Robert D. Russell, a publicat o lucrare intitulată Sănătate socială: o încercare de a clarifica această dimensiune a stării noastre de bine. El observase că Organizația Mondială a Sănătății definea sănătatea ca pe „o stare de bine fizică, mintală și socială completă“, dar că nimeni nu se ocupase cu adevărat de dezvoltarea celei de-a treia componente.