Editori:

SILVIU DRAGOMIR

MAGDALENA MĂRCULESCU

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Redactare:

Sofia-Manuela Nicolae

Design și ilustrație copertă:

FABER STUDIO (ADELINA BUTNARU)

Director producție:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

Crenguța Rontea

Corectură:

LORINA CHIȚAN

DUȘA UDREA-BOBOREL

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: 17 cas cliniques en psychopathologie de l’adulte

Autori: Nathalie Dumet, Jean Ménéchal

pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2544-9

ISBN (EPUB): 978-606-40-2690-3

Cuvânt-înainte

La finalul anilor 1980, ca studentă la Facultatea de psihologie din Lyon, am descoperit psihopatologia clinică, obiectul său de studiu și multiplele forme pe care le poate îmbrăca suferința psihică umană. Schizofrenia, paranoia, psihoza maniaco-depresivă sau melancolia, nevroza obsesională și isterică etc., atâtea denumiri pe lângă multe altele ale tulburărilor din cadrul psihopatologiei pe care nu puteam atunci să le conceptualizez decât într-un mod foarte schematic. Ce păcat că nu aveam atunci la dispoziție o carte plină de exemple care mi-ar fi permis să înțeleg multitudinea și varietatea formelor clinice tradiționale, chiar prototipice pe care le pot lua suferința și tulburarea psihică! Evident că, foarte rapid, am descoperit complexitatea și mai ales singularitatea situațiilor și fenomenelor patologice. Ființa umană în individualitatea ei unică: aceasta este ceea ce ne învață psihologia și psihopatologia clinică. În spatele aceluiași diagnostic psihopatologic, chiar în spatele unor simptome sau comportamente în aparență similare — delir, fobie, angoasă… — există fără urmă de dubiu indivizi foarte diferiți unii de alții, atât prin istoria, dezvoltarea psihoafectivă, modalitățile lor de funcționare psihică, precum și, desigur, prin sensul simptomelor lor… Cu toate acestea, ar putea exista totuși un manual de psihopatologie clinică dispus să adune laolaltă, să prezinte cazuri și să propună ipoteze explicative cu privire la geneza acestor tulburări, contextul apariției lor, semnificația (semnificațiile) lor în viața și istoria psihologică ale subiectului, viitorul subiectului și variantele terapeutice…

Am visat la acest manual de studii de caz în psihopatologie clinică încă de pe vremea când eram studentă. Ideea de a-l realiza a avut-o colegul meu de la universitate, Jean Ménéchal, care mi-a sugerat să mă alătur lui în acest demers. Acest lucru se întâmpla în iulie 2001. Ideea de bază a acestei lucrări a fost de a le oferi începătorilor din domeniul psihopatologiei un tip de metodă de studiu și de analiză a tulburărilor psihopatologice întâlnite în practica psihologică și clinică. Un alt scop a fost, desigur, de a discuta și de a testa pe baza realității clinice modelele teoretice vechi sau mai noi capabile să explice aspectele psihice și psihopatologice din domeniul disciplinei noastre1.

Dispuneam deja de un material în acest scop: numeroasele observații clinice realizate de Jean Ménéchal pe parcursul predării excepționalului său curs de psihopatologie clinică adresat studenţilor la Psihologie din anul III. Am utilizat prin urmare acest material clinic (care a fost folosit mai întâi pentru cursul universitar), am efectuat analiza acestuia și am realizat un instrument educațional care să poată fi utilizat de orice student și/sau practician din domeniul psihiatriei, precum și din cel al psihologiei (și în special psihologie clinică) în interacțiunea cu pacientul, în cazul de față subiectul adult, aflat într-o suferinţă psihologică, pentru a înțelege mai bine motivele, cauzele determinante și factorii implicați în tulburările de personalitate.

Din păcate, timpul nu ne-a permis să concepem împreună structura exactă a acestei lucrări, Jean Ménéchal urmând să treacă în neființă la câteva săptămâni de la propunerea sa.

Prin urmare, această carte este în primul rând o moștenire, precum și o împărtășire a activității sale de profesor și clinician.

Jean Ménéchal mi-a făcut, prin acest proiect, un adevărat cadou. Îi sunt extrem de recunoscătoare atât pentru această moștenire, această transmitere, cât și pentru încrederea pe care mi-a acordat-o — fără a uita că Jean Ménéchal mi-a permis, de asemenea, fără să știe, să dau viață acestui vechi vis al meu din studenție. Ca orice moștenire, nu mi-a fost ușor să mi-o asum imediat, ceea ce explică intervalul dintre propunerea inițială a lui Jean Ménéchal, trecerea sa în neființă și publicarea acestei lucrări.

Doresc să le mulțumesc Mariei Gilloots-Ménéchal, lui René Kaës și Editurii Dunod care au susținut realizarea acestui proiect, precum și celor dragi care m-au însoțit pe tot parcursul realizării acestei cărți.

Doresc ca această culegere de cazuri clinice de psihopatologie a adultului să constituie o mărturie vie a stimei și prieteniei mele pentru Jean Ménéchal. Doresc ca ea să constituie, de asemenea, un omagiu adus eminentului profesor care a fost acesta.

Nathalie Dumet

Profesor de psihopatologie clinică

1 Trebuie să menționez că, de la publicarea acestei culegeri de cazuri din domeniul psihopatologiei clinice, mai multe lucrări de același tip au văzut lumina zilei… precum cele ale lui B. Chouvier, Cinq cas cliniques en psychopathologie de l’enfant (Paris, Dunod, 2008), F. Marty, Psychopathologie de l’adulte: 10 cas cliniques (Paris, In Press, 2009), F. Marty, Psychopathologie de l’adulte: 10 cas cliniques (Paris, In Press, 2010). Acestea dovedesc o carență existentă pe plan educațional, dar și necesitatea de a identifica pe baza unei metode tiparele, modalitățile și elementele specifice abordării clinice a subiectului aflat în suferință pe plan psihologic.

Prefață

Există mai multe motive pentru care salutăm apariția cărții 15 cazuri clinice de psihopatologie a adultului2.

În primul rând, pentru că reprezintă un omagiu adus lui Jean Ménéchal3. Lucrarea de față prezintă probabil ultimele texte scrise de acest autor ale cărui observații clinice din domeniul psihopatologiei au, după părerea mea, o valoare inestimabilă, atât pentru specialiștii în psihologie clinică aflați în formare, cât și pentru cei de orientare psihanalitică.

În al doilea rând, pentru că a apărut datorită energiei și dinamismului colegei sale, Nathalie Dumet, profesor universitar de psihologie clinică la Lyon. Aceasta a reușit să mențină vii gândirea și finețea observației clinice ale lui Jean Ménéchal, dedicându-se transmiterii acestei moșteniri căreia i-a oferit o notă subiectivă prin contribuțiile personale prezentate cititorului.

În plus, contribuțiile lor extrem de valoroase îi permit cititorului să identifice principalele tipuri de configurații psihopatologice ale adultului. Aceste contribuții ne oferă niște indicatori diagnostici care permit depășirea nivelului superficial adesea înșelător al manifestărilor simptomatice (specific nosografiilor psihiatriei clasice) și ne dau, totodată, ocazia să ne familiarizăm cu demersul clinic din acest domeniu. Acesta din urmă urmărește mai întâi să înțeleagă și să explice, pornind de la istoria fiecărui subiect, sensul suferinței sale singulare. Dar are și un obiectiv general important: de a oferi, dincolo de unicitatea fiecărei traiectorii individuale, reperele esențiale reprezentate de constantele funcționării intrapsihice, respectiv nevrotice, borderline și psihotice. În acest scop, Nathalie Dumet și Jean Ménéchal fac apel la mai multe elemente de referință din cadrul teoriei psihodinamice fără a se limita la acestea. Deși urmează linia psihologiei clinice de la Lyon, nu putem decât să îi felicităm pentru că au ales să utilizeze teoria psihanalitică contemporană, care mi se pare cea mai pertinentă și mai originală, pentru a evalua și a descrie diferitele moduri de manifestare psihopatologică întâlnite în activitatea clinică cu adulți, și anume perspectiva genetico-structurală a lui Jean Bergeret.

Pe de altă parte, Pascal Roman, pentru unul dintre cazuri, ne arată rolul posibil al investigației proiective, alături de instrumentele clinice de neînlocuit, cum ar fi anamneza, interviul, observația și analiza dinamicii transferului și contratransferului.

Această carte, scrisă cu o rigoare și o onestitate excepționale, ne arată, de asemenea, cât de complex este să inițiezi tratamentul unor pacienți care vin la psiholog pentru că se află, mai mult sau mai puțin, într-o decompensare psihică, dar care pot totuși continua să nege tulburarea cu care se confruntă și pot opune o rezistență mai mare sau mai mică angajării într-un proces terapeutic. În comparație cu ansamblul literaturii existente în domeniul psihopatologiei, această lucrare este probabil una dintre singurele care evocă în mod precis, pentru fiecare dintre studiile de caz prezentate, perspectivele terapeutice posibile. Are meritul de a-l ajuta pe psihologul clinician să devină conștient de dificultățile inevitabile inerente oricărei terapii și de posibilele impasuri în care aceasta poate uneori ajunge, fără a-l face cu toate acestea să devină pesimist, ci mai degrabă ajutându-l să devină conștient de limitările inerente psihoterapiei. Chiar și în acest context, cititorul nu va putea decât să adere la crezul propus de autori la finalul cărții, respectiv la „convingerea cu privire la posibilitatea unei mobilizări psihice (pe tot parcursul existenței umane…), ca urmare a efectelor întâlnirii intersubiective (în acest caz dintre psiholog și pacient)“.

Profesor Claude de Tychey

Universitatea Nancy 2

2 Acesta a fost, de fapt, titlul inițial al acestei colecții de cazuri (alcătuită din 15 cazuri clinice) care a apărut pentru prima dată în 2005 și pentru care profesorul Claude de Tychey a scris atunci această prefață. O a treia ediție care include un caz suplimentar a fost publicată în 2017; ediția prezentă, revizuită și corectată, cuprinde, de asemenea, un caz clinic nou, ceea ce a condus astfel la: 17 cazuri clinice de psihopatologie a adultului (adăugat de N. Dumet pentru ediția din 2023).

3 Jean Ménéchal ne-a părăsit prematur în 2001 tocmai când fusese numit profesor universitar emerit de Consiliul național al universităților.