Editori:

SILVIU DRAGOMIR

MAGDALENA MĂRCULESCU

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Coperta:

FABER STUDIO

Redactor:

Manuela Sofia Nicolae

Director producţie:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

Mihaela gavriloiu

Corectură:

Dușa Udrea-Boborel

Rodica Petcu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Copyright © Editura Trei, 2017, 2024
pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, Bucureşti

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2304-9

ISBN (EPUB): 978-606-40-2449-7

Cuvânt-înainte

După prima lucrare monografică Psihologia vârstelor scrisă împreună cu regretata prof. univ. dr. Ursula Șchiopu și publicată în 1981, apoi revizuită și adăugită în mai multe ediții, noi am elaborat alte două volume, tot în premieră națională, cu titlul Psihologia vârstelor, ce au apărut în 1993 și, respectiv, 2000. Ulterior, au apărut și alte lucrări cu acest titlu sau cu unul similar, semnate de autori diferiți (citați de noi în bibliografia prezentei lucrări).

Pe lângă aceste contribuții, de-a lungul timpului noi am elaborat numeroase studii cu tematici diverse, majoritatea cu caracter experimental, ce au avut în atenție copilul, dezvoltarea și funcționalitatea psihică a diferitelor componente raportate la nivelul de vârstă și la achizițiile anterioare, pentru a obține imaginea dinamică a tipului specific de personalitate și comportament în cadrul evoluției stadiale.

În același timp, prin activitățile seminariale și de predare prin conducerea lucrărilor de licență, master și doctorat în domeniile psihologiei copilului și psihologiei vârstelor, am acumulat o experiență bogată și diversificată, ceea ce ne-a făcut să simțim nevoia să împărtășim competențele acumulate pe direcția respectivă.

Astfel, am elaborat această carte, Psihologia copilului, care este structurată pe trei părți, fiecare parte cu capitole distincte, pentru a evidenția cu mai mare exactitate domeniul de referință circumscris de psihologia vârstelor și de disciplinele psihologice conexe, dar mai ales pentru a reflecta dinamismul ierarhic al dezvoltării psihice a copilului prin dobândirea noilor achiziții și formarea de competențe adaptative la mediul ambiant. În acest context se construiește treptat și personalitatea copilului, ce acumulează însușiri încă din ontogeneza timpurie, astfel încât la sfârșitul copilăriei (al pubertății) să putem evalua relativ corect direcția și conținutul devenirii umane a copilului.

Desigur, în centrul analizei noastre au stat factori care influențează dezvoltarea copilului, creșterea acestuia într-un mediu favorizant sau mai puțin favorizant, nivelul sociocultural și educațional ce joacă un rol fundamental în structurarea tipologiei psihice și a stilului comportamental. Dar, din această analiză nu poate lipsi nici relația firească dintre genetic și dobândit, pentru că orice exagerare pe o direcție sau alta nu poate duce decât la formarea unei imagini trunchiate a modelului dezvoltării umane, încă din copilărie. Deseori suntem tentați ca în perioadele mici ale copilăriei să punem reușitele sau nereușitele în dezvoltarea psihică a copilului pe seama exclusivă a unor factori genetici, iar mai târziu, să exagerăm cu semnificația sau lipsa de semnificație a condițiilor de mediu.

Ne face plăcere să credem că noi am reușit să păstrăm un echilibru ponderat și realist în analiza făcută dezvoltării psihice a copilului prin valorificarea deplină a relației dintre genetic și dobândit, ceea ce explică diversitatea, dar și unitatea ființei umane.

În altă ordine de idei, facem sublinierea că, spre deosebire de alte lucrări cu o tematică similară, noi am considerat și argumentat acordarea statutului de stadiu atât perioadei intrauterine, cât și celei a pubertății. Aceasta înseamnă că psihologia copilului începe odată cu analiza vieții psihice la debutul ființei umane și se sfârșește la finalul pubertății, după care urmează o nouă etapă psihică, adolescența. La baza acestui demers stau o serie de criterii riguroase de natură genetică și de mediu ambiant, din care vârsta cronologică constituie un liant puternic în relația cu vârsta dezvoltării psihice.

O astfel de organizare a lucrării urmează cursul firesc al evoluției psihice umane și delimitează, prin stadiile de referință, pe de-o parte, achizițiile în planul psihic și dobândirea de competențe exprimate prin comportamente specifice de la un stadiu la altul, iar pe de altă parte, este marcată evoluția psihică ascendentă, continuă pe întreaga durată a copilăriei, pregătind, astfel, terenul maturizării psihice a omului. Pentru aceasta am încercat să aducem în planul analizei făcute principalele idei în tangență cu psihologia copilului exprimate de unii autori, chiar dacă dezacordul nostru cu o parte dintre aceștia este ferm subliniat prin invocarea de argumente bazate pe cercetări proprii. Probabil că în felul acesta lucrarea stârnește interesul cititorului și îndeamnă și la alte analize bazate pe investigații științifice.

Prin conținutul și modul de tratare, de organizare sistemică și logică, dar și prin nivelul informațiilor vehiculate, Psihologia copilului se adresează specialiștilor, psihologi, psihopedagogi, pedagogi etc., dar și studenților ce se pregătesc în specializările respective, și nu în ultimul rând părinților interesați de copil și de copilărie. Așteptările noastre se îndreaptă, în primul rând, către colegii și studenții noștri, ale căror opinii ne vor fi de folos.

Autorii

Mulțumiri

Se cuvine să ne manifestăm recunoștința față de acele persoane care, într-un fel sau altul, ne-au ajutat să finalizăm această lucrare în condițiile, credem, cele mai bune și accesibile cititorului.

Astfel, mulțumim Marilenei Bratu, conf. univ. dr. la Facultatea de Psihologie și Științele Educației — Universitatea din București pentru tehnoredactare și sugestii pertinente în organizarea materialului, lui Viorel Agheană, lector dr. la Facultatea de Psihologie și Științele Educației — Universitatea din București pentru redarea într-o formă imagistică excelentă a modelelor prezentate de autori, Nicoletei Agheană, editor specialist, pentru competența desăvârșită în verificarea exprimării conținutului lucrării.

Mulțumim, de asemenea, colegilor și studenților noștri care, prin discuții și ridicări de probleme, ne-au sugerat unele idei cărora le-am acordat atenție.

Partea I

Psihologia copilului comparativ
cu psihologia vârstelor

Capitolul 1

Obiectul și metodologia de studiu în psihologia copilului comparativ cu psihologia vârstelor

Psihologia copilului este componenta cea mai dezvoltată a psihologiei vârstelor și se bazează pe numeroase studii științifice desfășurate în diferite etape ale evoluției copilului, furnizând un material semnificativ pentru generalizările și exemplificările necesare fundamentării vieții psihice și a consolidării, pe baze riguroase, a psihologiei generale. Psihologia copilului face parte integrantă din psihologia vârstelor, alături de psihologia adolescentului și adultului. Ca atare, psihologia copilului nu poate fi analizată și definită independent de psihologia vârstelor, care o cuprinde și de care este dependentă dezvoltarea ei ca știință fundamentală a psihologiei. Definirea psihologiei copilului trebuie raportată la statutul general al psihologiei vârstelor, deoarece aceasta din urmă creează o viziune de ansamblu asupra evoluției psihice, iar psihologia copilului aduce o contribuție esențială la perceperea și elucidarea nașterii vieții psihice, la înțelegerea condițiilor și legităților de dezvoltare a psihismului uman în momentele, etapele de vârstă cele mai importante pentru devenirea umană. Dar viziunea completă și complexă a omului ca ființă psihologică se găsește în psihologia vârstelor pe care noi o concepem ca fiind impusă de dorința cunoașterii umane și de cerința dezvoltării întregului domeniu al psihologiei. De aici, ideea că un bun specialist în psihologia copilului trebuie să cunoască și să se raporteze mereu la psihologia vârstelor. Aceasta justifică și faptul că în analiza psihologică a copilului vom face, ori de câte ori este nevoie, trimiteri la și comparații cu evoluția psihică a omului și din alte perioade de vârstă, ceea ce justifică raportarea la psihologia vârstelor.

Din punctul nostru de vedere, „psihologia vârstelor este o ramură a științelor psihologice izvorâtă din necesitatea de a înțelege modul în care se constituie caracteristicile, funcțiile, procesele psihice de la cele mai fragede vârste și evoluția lor pe tot parcursul existenței umane, cu progresele ce caracterizează fiecare vârstă“ (E. Verza, F.E. Verza, 2000, p. 19). Astfel, activitatea psihică este privită în mod unitar, unitate ce rezultă tocmai din relevarea semnificațiilor posibile pentru fiecare palier al vârstei în vederea evidențierii specificului de ansamblu în dezvoltarea structurilor psihice. Din acest punct de vedere, ființa umană este analizată longitudinal și vertical în contextul existenței sale sociale, al modificărilor psihofizice ce se produc sub influența eredității și condițiilor de mediu, a educației, a culturii și profesiei, a statutelor și rolurilor sociale pe care le îndeplinește. Există, astfel, nenumărate condiționări care guvernează dezvoltarea ființei umane.

1. Abordarea generală a dezvoltării umane

Psihologia vârstelor (sau psihologia dezvoltării umane), ca și psihologia copilului, pune în centrul studiului analiza apariției formelor de psihism, evoluția, dezvoltarea, dar și etapele de stagnare și regres din activitatea psihică în devenirea umană, începând de la debutul vieții și terminând cu încheierea acesteia. Desigur, dintr-o asemenea analiză nu pot lipsi referirile la elementele esențiale, strict necesare, din planul biologic, care facilitează nemijlocit înțelegerea dimensiunii psihice și care definesc legătura intrinsecă a relației biologic–psihic. Așadar, nu avem în vedere dezvoltarea umană în general, ci dezvoltarea psihică în special. Dar cum aceasta din urmă nu poate fi desprinsă de contextul biologic, noi ne vom limita la a evidenția succint numai acele structuri care generează direct psihismul uman.