Celor care m-au ajutat pe parcursul călătoriei mele în viață și mi-au arătat adesea calea

Soției mele, Masha, și copiilor mei, Jennifer, Sebastian și Alexander, care sunt zi de zi o sursă de inspirație

Introducere

Adevăratul secret

Universului i se rupe de tine

Poate nu pare, dar aceasta este o veste bună. Universului i se rupe de tine, dar nu pentru că ești nedemn, în dezacord cu cosmosul sau ai fost blestemat pe zece generații. Nu, universului i se rupe pentru că nu-i pasă de nimeni și de nimic.

Mulți oameni s-au învățat să trăiască cu speranța că ceva sau cineva le va rezolva problemele și-i va împlini: un bilet de loterie câștigător, un ghid înțelept care oferă toate răspunsurile, un guru, un înger păzitor, o ființă magică, o forță, o energie sau un duh din univers, capabil să pună totul la punct. Ani întregi, am vrut să cred și eu acest lucru. Am considerat că există un părinte cosmic sever care ne urmărește toate acțiunile și decide dacă merităm să primim casa visurilor noastre, să ne întâlnim sufletul-pereche sau să ne vindecăm de cancer. În prezent, ca neurocercetător și medic, știu că nu există nicio dovadă despre existența unei astfel de forțe sau ființe, în schimb avem o mulțime de dovezi științifice despre puterea minții noastre de a ne schimba viața, o schimbare care la început poate părea imposibilă. Este vorba despre practica manifestării.

În cultura populară, există multă confuzie în jurul conceptului de manifestare, așa că, înainte să trec mai departe, iată ce înțeleg prin acest termen: manifestarea înseamnă definirea unei intenții astfel încât aceasta să fie încorporată în subconștient, adică sub nivelul conștiinței.* Făcând acest lucru, activăm rețelele cerebrale asociate cu orientarea spre obiectiv, care fac ca o intenție să fie importantă, dominantă sau remarcabilă. Cu alte cuvinte, în practică, indiferent dacă acea intenție este prezentă sau nu la nivel conștient, mecanismele creierului care rămân concentrate asupra scopului sunt activate continuu. Intenția interioară ne călăuzește viața. Folosindu-ne puterea interioară pentru a valorifica vastele resurse cerebrale, reducem treptat impactul mediului extern și începem să transpunem în viața noastră cele mai profunde intenții. De fapt, primul pas al manifestării cu succes este renunțarea la convingerea că există o sursă externă care ne rezolvă problemele și că această sursă se manifestă în viața noastră. Dacă vrei să duci o viață bogată, semnificativă și prosperă, nu trebuie să faci pe plac vreunei puteri exterioare. Trebuie să crezi pur și simplu că sursa bunăstării și a succesului tău se găsește în puterea minții tale. Adevărul este că aceeași minte care ridică obstacole în calea vieții pe care ți-o dorești este și sursa intenției care va trans­pune în realitate viața pe care ți-o dorești. Acesta este adevăratul secret. Trebuie să-ți pese de tine. Aceasta este adevărata magie.

Îți spun acest lucru ca neurochirurg, care a studiat și a făcut operații pe creier, ca neurocercetător, care a petrecut zeci de ani cercetând mintea umană, ca practicant al tehnicilor spirituale, care a colaborat cu Dalai Lama și alți lideri spirituali pentru a învăța mii de oameni ce este compasiunea, și ca ființă umană care a învățat toate aceste lucruri pe pielea sa.

Manifestarea înseamnă cultivarea credinței înverșunate în posibilități. În copilărie, am devenit conștient de puterea circumstanțelor negative de a limita viața oamenilor. Am crescut într-o familie săracă, cu un tată alcoolic și o mamă care suferea de depresie cronică și avea impulsuri sinucigașe. Am trăit cu senzația că viața este o pedeapsă, sau un blestem, sau, și mai grav, o harababură fără noimă. Poate și tu te chinui să găsești rostul evenimentelor întâmplătoare sau te întrebi de ce tu și cei dragi trebuie să suferiți fără niciun motiv întemeiat, simțindu-vă neputincioși. Aceste strădanii ne limitează, ne îngustează din ce în ce mai mult viziunea asupra posibilităților existente.

Ani în șir, am permis ca termenii vieții mele să fie dictați de împrejurări și n-am crezut că sunt capabil de schimbări semnificative. Acest comportament este des întâlnit în cazul traumelor: durerea și șocul experienței traumatice capătă o importanță exagerată în mintea noastră, fiind greu de contestat și de înfruntat. După cum au descoperit cercetătorii din domeniul epigeneticii, această suferință are puterea de a modifica atât genele noastre, cât și pe cele ale generațiilor următoare.** Mintea și corpul uman se organizează în jurul pregătirilor pentru a preveni repetarea traumei și, în acest fel, în loc să își imagineze schimbările pe care le poate face, conștiința devine captiva reacțiilor față de lumea exterioară înspăimântătoare și nesigură. În cadrul acestui proces, renunțăm la energia, atenția și concentrarea necesare pentru a face o modificare reală în viețile noastre; suntem îndepărtați de propria noastră putere. Pe nesimțite, dăm la schimb autodeterminarea înnăscută pe gândirea magică. Este o afacere proastă.

Lumea este uneori extrem de nedreaptă, iar această nedreptate ne poate spulbera visurile. Însă, oricât de nedreaptă am crezut-o cândva, în prezent știu că mulți oameni din această lume sunt tratați infinit mai nedrept, atât la nivel individual, cât și sistemic. Societățile în care trăiesc au creat blocaje structurale care le limitează capacitatea de manifestare pe criterii de rasă, clasă socială, religie, orientare sexuală, identitate de gen sau alte motive arbitrare. Alți oameni sunt afectați de boli grave ale corpului și minții și își alină cu greu suferința, ceea ce le afectează încrederea în capacitatea lor de manifestare. Manifestarea nu este un panaceu. Ca orice activitate umană, ea este limitată de numeroși factori care pot scăpa de sub control și, indiferent de intenția noastră, realitatea are ultimul cuvânt. Acestea fiind zise, dacă există posibilitatea de schimbare, tehnicile de manifestare vor contribui foarte probabil la realizarea acesteia.

M-a impresionat o poveste despre un prizonier de război din Vietnam care practica un „optimism nespecific pe termen lung“. Nu știa dacă și când va fi eliberat și a înțeles că situația lui nu depindea de el: a lupta cu cei care îl țineau captiv însemna să fie ucis sau să își piardă, din cauza disperării, voința de a trăi. În schimb, practicând conștient optimismul a reușit să își păstreze speranța că împrejurările s-ar putea schimba. A folosit puterea minții pentru a-și menține vie credința în posibilitatea eliberării. Acest lucru l-a făcut adaptabil. Iar când a fost eliberat, atitudinea lui optimistă l-a ajutat să nu se concentreze asupra trecutului, ci să aștepte cu interes posibilitățile viitoare.

Așadar, în concepția mea, manifestarea este, în esență, o practică a stării de bine, un mod activ de implicare în lume și de a trăi o viață bună. Practicând-o, cultivăm optimismul dispozițional***, definit ca tendința generalizată de a anticipa rezultate pozitive în domenii importante ale vieții. Conform cercetărilor, optimismul dispozițional are un număr uluitor de beneficii pentru sănătate, de la îmbunătățirea circulației cardiovasculare până la vindecarea rapidă a rănilor și încetinirea progresiei bolii. Ideea conform căreia singurul indicator al manifestării cu succes este reprezentat de rezultatele materiale este, după părerea mea, greșită. Adevăratul dar al vizualizării continue a intențiilor noastre este că ne ajută să trecem prin viață cu un sentiment viguros că lucrurile se vor rezolva în favoarea noastră, ceea ce ne face receptivi și flexibili în orice împrejurări.

Practica manifestării este veche de mii de ani. O mare parte dintre învățăturile pe care le asociem astăzi cu manifestarea derivă din scripturile vedice ale tradiției hinduse. De exemplu, conform Mundaka Upanișad: „Un om cu o cunoaștere pură va cuceri lumea pe care și-o imaginează în gând și își va împlini dorințele pe care le nutrește“ (3.2.10).**** De asemenea, Buddha***** a spus despre capacitatea puternică a gândurilor de a modela experiența noastră lumească: „Ceea ce urmărește un călugăr cu gândirea și chibzuința sa va deveni înclinația conștiinței sale“.

În secolul al XIX-lea, mișcarea spirituală New Thought s-a bazat pe o varietate de surse religioase și filosofice, inclusiv alchimia, transcendentalismul american, evangheliile creștine și hinduismul, pentru a formula noțiunea de „lege a atracției“. În esență, legea atracției este credința conform căreia gândurile noastre determină natura experiențelor din viața noastră: gândurile pozitive produc experiențe pozitive, iar gândurile negative produc experiențe negative. Concepțiile New Thought au stat la baza multor cărți occidentale despre manifestare, de la Gândește și vei fi bogat, de Napoleon Hill (1937), până la Forța gândirii pozitive (1952), de Norman Vincent Peale, și, probabil cea mai celebră dintre ele, Secretul, de Rhonda Byrne (2006).

Din păcate, legea atracției a creat multe neînțelegeri despre natura manifestării. În primul rând, ea a ajuns să fie asociată cu o evanghelie egocentrică a prosperității, promovată de cultura materialistă, care ne face să credem că, devenind bogați, trăind într-o vilă și conducând o mașină scumpă, vom fi fericiți și vom face schimbările de comportament necesare pentru împlinirea dorințelor. Dar, și mai grav, a răspândit ideea potrivit căreia împrejurările chinuitoare și nedrepte pe care le trăim sunt în întregime rezultatul gândirii noastre.