FIULUI MEU DRAG,

SASHA

În amintirea părinților mei,

Stephen și April

Dacă un regat se poate numi o mare familie, și o familie este un mic regat, sfâșiat între tabere adverse și expus la riscul revoluțiilor.

Samuel Johnson

Lumea este un munte, iar faptele noastre, glasuri;

Glasurile au ecou; la noi se vor întoarce.

Rumi

Până când leii vor avea și ei istorici ai lor, istoria vânătorii îl va ridica mereu în slăvi pe vânător.

Chinua Achebe

Adevărul nu a căzut niciodată mort în stradă până acum; atâta afinitate are cu sufletul omului, încât sămânța lui, oricum ar fi aruncată, va prinde undeva și va rodi însutit.

Theodore Parker

Pretutindenea-s lupte,

Soiuri și chipuri de rele […] se dezlănțuie-n lume sălbaticul Marte.

Astfel quadriga odat’ ce-a țâșnit din ocolu-i s-așterne

Câmpului.1

Vergiliu

Întrebarea este: care pe care.

Lenin

Căci cei care cred că din istoria particulară pot să priceapă cum se cuvine ansamblul mi se pare că pățesc tocmai ca niște oameni care, văzând bucățile împrăștiate ale unui corp mai înainte viu și frumos, ar socoti că își dau destul de bine seama de puterea și de frumusețea însăși a ființei vii. [...] Numai prin împletirea și compararea tuturor părților, precum și prin asemănarea și deosebirea lor, se poate ajunge la aceasta; și numai cine cercetează cu atenție istoria sub toate aspectele va putea să tragă din ea folos și desfătare.2

Polybios

Pe când e omu-n miezul vieții lui m-aflam într-o pădure-ntunecată, căci dreapta mea cărare mi-o pierdui.3

Dante Alighieri

---

Prefață și mulțumiri

A ceasta este o istorie a lumii pe care am scris-o în vremurile amenințătoare ale izolării Covid și ale invaziei ruse în Ucraina. Așa ceva se poate face într-un milion de feluri; sute de istorici, încă din Antichitate, au procedat după cum au găsit cu cale; în ziua de azi, cele mai multe universități au profesori de istorie mondială și se publică anual zeci de astfel de lucrări, multe strălucite, iar eu am încercat să le citesc pe toate. Nicio carte nu este ușor de scris, dar istoria lumii este mai grea decât majoritatea subiectelor. „Cuvintele și gândurile mi se revarsă din minte“, a scris Ibn Khaldun când își compunea propria istorie a lumii, „precum smântâna într-un putinei.“ În scrierea cărții de față a fost implicată multă smântână și s-a scos mult unt din ea.

Mereu mi-am dorit să scriu o istorie umană intimă, precum aceasta. În unele privințe este o abordare nouă, în altele una tradițională, rodul unei vieți de studii și de călătorii. Am avut norocul de a vizita multe dintre locurile menționate în această istorie, să fiu martor la războaie și la lovituri de stat care au un rol în ea și să discut cu câteva personaje care au jucat un rol pe scena mondială.

Când aveam unsprezece ani, tata, un medic cu suflet, mi-a dat o versiune prescurtată a unei cărți căzute acum în cea mai adâncă desuetudine, A Study of History a lui Arnold Toynbee. „Poate într-o zi“, mi-a spus el, „o să scrii și tu așa ceva.“ Iar eu am citit ore în șir istorii ale unor locuri și vremuri despre care nu se preda la școala mea engleză, dominată de materii despre dinastia Tudor și naziști.

Cartea aceasta mi-a oferit cea mai mare satisfacție din viața mea de autor și a prezentat cea mai dificilă provocare. Dar am avut de suferit mult mai puțin decât mulți alți istorici. Ibn Khaldun și-a văzut amândoi părinții morți de ciumă. Sir Walter Raleigh și-a scris a sa History of the World în timp ce aștepta să fie executat, situație care i-a facilitat, fără îndoială, perspectiva necesară. Dar a fost decapitat înainte să o termine (ce gând insuportabil). Istoria are o putere specială, aproape mistică, de a forma (și, dacă abuzăm de ea, de a deforma) prezentul: de aceea a scrie istorie este o profesie esențială și nobilă, dar periculoasă. Sima Qian (născut aproximativ în 145 î.Hr.), autorul chinez al unei istorii a lumii, a fost acuzat de defăimarea împăratului și a trebuit să aleagă între pedeapsa cu moartea și a deveni eunuc la palat. A ales castrarea ca să-și termine istoria: „înainte să-mi închei prima formă a manuscrisului, m-a lovit această calamitate. [...] Dacă va ajunge în mâna unor oameni care o vor aprecia și va răzbi până în sate și orașe mari, atunci, chiar de-aș suferi o mie de mutilări, ce regrete să am?“ Fiecare istoric, fiecare autor are același vis. Sima Qian mi-a fost prezent în gânduri în timp ce scriam...

Din rândul istoricilor în viață, o galaxie de experți distinși și străluciți au citit, discutat și corectat cartea de față, în parte sau fragmentar: le mulțumesc lui Dominic Lieven, profesor de istorie internațională, Școala de Studii Economice, Londra; Peter Frankopan, profesor de istorie globală, Oxford; Olivette Otele, profesor de moștenirea și memoria sclaviei, Școala de Studii Orientale și Africane, Londra; Thomas Levenson, profesor de scriere științifică, MIT; Sir Simon Schama, profesor de istorie și istoria artei, Universitatea Columbia; David Abulafia, profesor emerit de istorie mediteraneeană, Universitatea Cambridge; Abigail Green, profesor de istorie europeană modernă, Oxford. Îi mulțumesc lui Tom Holland pentru discuția despre când este corect să folosim „iudeu“ și când „evreu“.

Dr. Henry Kissinger, secretar de stat al SUA între 1973 și 1977, a citit partea dedicată perioadei sale; am avut onoarea să discut despre crearea internetului cu Sir Tim Berners-Lee și cu Rosemary Berners-Lee. Îi mulțumesc lui Ben Okri.

Le mulțumesc următoarelor persoane pentru corectarea subiectelor respective:

Africa: Luke Pepera.

Americi: (SUA) Annette Gordon-Reed, Charles Warren, profesor de istorie juridică americană, Facultatea de Drept Harvard; Andrew Preston, profesor de istorie americană, Universitatea Cambridge; (America Centrală/de Sud) Matthew Restall, Edwin Erle Sparks, profesor de istorie latino-americană colonială, Colegiul de Studii Liberale de la Universitatea Statului Pennsylvania; (Brazilia) Lilia Schwarcz, profesor de antropologie, Universitatea São Paulo.

China: (veche) Michael Nylan, profesor, studii est-asiatice, Universitatea Berkeley; (Qin și mai târziu) Mark C. Elliott, Mark Schwartz, profesor de istorie chineză și central-asiatică, Universitatea Harvard.

Genetică/ADN: dr. Adam Rutherford.

Greci: Roderick Beaton, profesor Koraes emerit de istorie greacă și bizantină modernă, King’s College, Londra; Armand D’Angour, profesor de cultură clasică, Oxford.

India/Asia de Sud: Tirthankar Roy, profesor de istorie economică, Școala de Studii Economice, Londra; dr. Tripurdaman Singh, Institutul de studii ale Commonwealthului, Școala de Studii Avansate, Universitatea Londra; Wiliam Dalrymple; dr. Sushma Jansari, curator, Colecțiile sud-asiatice, British Museum; dr. Imma Ramos, curator, Colecțiile sud-asiatice, British Museum; dr. Katherine Schofield, lector senior de muzică și istorie sud-asiatică, King’s College, Londra; pentru dinastia Sikh, Davinder Toor.

Iran: Lloyd Llewellyn-Jones, profesor de istorie antică, Universitatea Cardiff.

Japonia: dr. Christopher Harding, lector senior, istorie asiatică, Universitatea Edinburgh.

Ucraina: Serhii Plokhy, profesor Mihailo Hrușevski de istorie ucraineană, Universitatea Harvard.

Mulțumirile mele următoarelor persoane pentru corecturile asupra subiectelor prezentate cronologic:

Preistorie: prof. Chris Stringer, cercetător-șef în evoluție umană, Muzeul de Istorie Naturală, Londra; (Sumeria/Mesopotamia) Augusta McMahon, profesor de arheologie mesopotamiană, Cambridge; dr. John MacGinnis, departamentul Orientul Mijlociu, British Museum.

Egiptul antic: Salima Ikram, profesor de egiptologie, Universitatea Americană din Cairo; Yasmine El Rashidi.

Roma antică: Greg Woolf, profesor titular Ronald J. Mellor de istorie antică la Universitatea California.

Drumurile Mătăsii: Peter Frankopan.

Bizanț: Jonathan Harris, profesor de istoria Bizanțului, Royal Holloway, Universitatea Londra; Peter Frankopan.

Vikingi: Neil Price, profesor de arheologie, Universitatea Uppsala.

Rusia Kieveană/Moscovia: dr. Sergei Bogatyrev, profesor asociat, University College, Londra (autorul unei cărți în curs de apariție despre memoria familială în Rusia Kieveană).

Europa medievală/normanzi: Robert Bartlett, profesor emerit, Universitatea St Andrews.

Mongoli: Timothy May, profesor de istorie central-eurasiatică, Universitatea North Georgia.

Incași și azteci: Matthew Restall, profesor Edwin Erle Sparks de istorie colonială latino-americană, Colegiul de Studii Liberale Penn State.

Ethiopia: dr. Mai Musié, cercetător postdoctoral pe tematici privitoare la rasă și etnie în Antichitatea greco-romană, Universitatea Oxford; dr. Verena Krebs, Universitatea Ruhr Bochum; dr. Adam Simmons, Universitatea Nottingham Trent; dr. Bar Kribus, Universitatea Ebraică, Ierusalim.

Khmeri/Cambodgia: Ashley Thompson, profesor de artă sud-est-asiatică, Școala de Studii Orientale și Africane, Londra.

Portugalia/Imperiul Portughez: Malyn Newitt, profesor Charles Boxer de istorie, King’s College, Londra; Zoltán Biedermann, profesor de istorie modernă timpurie, Școala de Limbi, Cultură și Societate Europene, University College, Londra

Spania/Imperiul Spaniol: dr. Fernando Cervantes, Universitatea Bristol.

Anglia secolului XVII: Ronald Hutton, profesor de istorie, Universitatea Bristol.

Brazilia: Lilia Schwarcz.

Hawaii: Nicholas Thomas, profesor de antropologie socială, Cambridge.