1.png

EDITORI:

Silviu Dragomir

Magdalena Mărculescu

Vasile Dem. Zamfirescu

REDACTARE:

Victor Popescu

Design și ilustrație copertă: Andrei Gamarț

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Mirela Voicu

CORECTURĂ:

Rodica Petcu

Maria Mușuroiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: How to Control Your Anger Before It Controls You
Autor: Albert Ellis și Raymond Chip Tafrate

Copyright © 1997 Albert Ellis Institute
Foreword copyright © 2016 Albert Ellis Institute

Copyright © Editura Trei, 2017, 2024

pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

E-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2338-4

ISBN (EPUB): 978-606-40-2400-8

Pentru Janet şi Lauren,

Cu dragoste.

„Pe oameni îi tulbură nu ce se întâmplă,
ci gândurile lor legate de ce se întâmplă”1.

Epictet, secolul I, d.Hr.


1 Epictet, Manualul. Antidepresiv la purtător, Editura Seneca Lucius Annaeus, Bucureşti, 2015, p. 18. (N.t.)

Cuvânt-înainte

Dacă citiţi această carte, există şanse bune ca fie voi, fie o persoană pe care o cunoaşteţi să aibă probleme cu furia şi speraţi să aflaţi nişte răspunsuri care să vă ajute.

Autorii cărţilor de autoajutorare (self-help) încearcă să distileze cunoaşterea disponibilă referitoare la o problemă psihologică, astfel încât să fie cuprinsă într-o carte şi, pe baza informaţiilor despre tratamente eficiente, sugerează strategii prin care problema poate fi depăşită. Cele mai bune cărţi de autoajutorare iau lucrurile pe care le cunoaştem din domeniul ştiinţei şi le fac inteligibile publicului. Autorii acestei cărţi sunt extrem de calificaţi să facă exact acest lucru.

Dr. Albert Ellis a fost un lider de faimă mondială în domeniul psihoterapiei şi un pionier în dezvoltarea şi folosirea materialelor şi cărţilor motivaţionale. Ellis credea în ideea de a le oferi oamenilor uneltele şi resursele necesare pentru a deveni propriii lor terapeuţi. Cartea de faţă reflectă eforturile sale de-o viaţă în a-i ajuta pe oameni să se schimbe singuri. Am avut onoarea de a colabora cu Albert din 1975 până în 2007, la moartea sa. A fost o persoană care aducea cu adevărat inspiraţie şi care a schimbat faţa psihoterapiei. Împreună, Albert şi cu mine, am pregătit mii de psihoterapeuţi din lumea întreagă.

Chip Tafrate a venit să studieze alături de Albert şi cu mine la Institutul „Albert Ellis“ în 1995. A reuşit să devină un lider mondial în domeniul furiei şi al gestionării furiei. Am colaborat amândoi la mai multe lucrări ştiinţifice, precum şi la o carte adresată profesioniştilor şi am dezvoltat două teste psihologice pentru a măsura furia patologică. Ca fost supervizor al său, sunt mândru că Tafrate a avut o carieră atât de plină de succes şi că a făcut echipă cu Albert, pentru a elabora o carte atât de bună. Cunoscându-i, pentru mine este limpede că ei sunt autorii perfecţi pentru scrierea unei cărţi de autoajutorare despre furie.

Dr. Ellis şi Tafrate s-au confruntat cu mai multe probleme atunci când s-au decis să scrie această carte despre furie. Surprinzător, ştiinţa cunoaşte mult mai puţine lucruri despre furie decât despre alte probleme emoţionale, pur şi simplu pentru că există mai puţine studii de cercetare despre tratarea furiei decât despre abordarea altor dificultăți emoţionale.

Din cauza acestei stări de fapt din domeniul studiului furiei, oamenii — inclusiv psihoterapeuţii — cred adesea în numeroase mituri privind această temă. E ceva obişnuit să întâlnim persoane cu probleme legate de furie care cred despre furia lor sau despre exprimarea acesteia lucruri care nu numai că sunt false, ci realmente le agravează furia. E ceva la fel de obişnuit să întâlnim psihoterapeuţi care-şi bazează tratamentul pe aceste mituri comune despre furie.

De asemenea, ştim că, dacă pe lângă problemele de furie suferiţi de o altă problemă psihologică primară, aceasta din urmă va fi deveni mai severă şi mai puţin receptivă la tratament. Această carte vă va ajuta, chiar dacă furia nu este cea mai gravă problemă pe care o aveţi.

Tratamentul creat de dr. Ellis şi Tafrate a evoluat dintr-un set de principii vechi de două mii de ani. Forma lor psihoterapeutică — Terapia Raţional-Emotivă şi Comportamentală (sau REBT2) — împărtăşeşte multe principii cu filosofii timpurii greci şi romani, în special cu cei cunoscuţi sub numele de filosofi stoici. Cea mai veche şi probabil una dintre cele mai influente cărţi pe această temă trebuie să fie Despre mânie, cartea lui Seneca, filosoful roman care a trăit cu mai bine de două mii de ani în urmă şi care a fost profesorul împăratului Nero. Introducerea textului antic al lui Seneca sintetizează scopul acestei cărţi:

Mi-ai cerut, Novatus, să scriu în ce fel se poate potoli mânia și mi se pare că nu fără motiv te-ai temut cel mai tare de această patimă, cea mai respingătoare și mai sălbatică dintre toate. În celelalte pasiuni există un pic de liniște și de calm: aceasta este însă pe de-a-ntregul violentă și se pornește nestăvilit din suferință, dezlănțuindu-se nebunește într-o dorință prea puțin omenească. (...) De fapt nu am avut de gând să descriem cruzimea, ci mânia: aceasta nu se pornește cu furie doar asupra unor inși, în parte, ci sfârtecă populații întregi. (Despre mânie, trad. rom., pp. 14 și 192.)

Dr. Ellis şi Tafrate îi vor ajuta pe cititori să-şi îmblânzească furia distructivă şi-i vor îndruma înspre obținerea armoniei în relaţiile interpersonale.

Prin urmare, această carte începe cu un principiu de gestionare a furiei vechi de mai bine de două mii de ani; cu toate acestea, opera lui Seneca a fost adesea trecută cu vederea sau uitată de psihoterapeuţii moderni. Ellis şi Tafrate au îmbinat înţelepciunea antică alături de cele mai bune lucruri pe care ştiinţa modernă şi psihoterapia le pot oferi privind controlul furiei.

Câteva lucruri pe care ştiinţa le-a aflat despre furie ca emoţie ne arată că e o problemă dificil de schimbat. Furia este singura emoţie negativă pe care oamenii din întreaga lume doresc, de obicei, să o păstreze. Atunci când oamenii chiar vor să-şi modifice furia, motivaţia lor pentru schimbare este mai firavă şi mai trecătoare decât motivaţia lor de a-şi modifica alte emoţii.

Nimeni nu-şi doreşte să rămână deprimat, anxios, dezgustat sau vinovat — oamenii îşi doresc însă adesea să rămână furioşi. Aceasta reprezintă o diferenţă foarte importantă între furie şi alte emoţii neplăcute. De aceea, cartea de faţă îi va ajuta pe cititori să înţeleagă consecinţele negative ale furiei lor şi să identifice modul în care mânia îi împiedică să-şi atingă scopurile şi le otrăveşte relaţiile interpersonale.

O altă diferenţă majoră între furie şi alte emoţii se vede în ceea ce numim paradoxul persoanei furioase. Când simţim depresie, vinovăţie, ruşine sau anxietate, ne frământăm de obicei în legătură cu ceva ce credem că am făcut sau cu o trăsătură pe care o avem şi despre care credem că ar fi cauza emoţiei tulburate. Drept urmare, încercăm să ne schimbăm. Totuși, furia presupune de obicei externalizarea vinovăţiei: atunci când ne înfuriem, considerăm de obicei că sursa furiei noastre se află în exterior. Nu ne-am înfuria dacă ceilalţi nu ar face lucrurile prosteşti pe care le fac. Atunci când considerăm că motivele furiei se află în afara noastră, soluţia problemelor legate de furie ne apare ca fiind reprezentată de schimbările pe care alţi oameni trebuie să le facă. Dacă motivul extern al furiei noastre nu se schimbă, rămânem prizonieri ai acestui sentiment.

Cealaltă persoană, cea care s-a purtat atât de stupid încât să ne declanşeze furia, nu va citi această carte. Va continua să se poarte greşit. Cel mai probabil nu este dispusă să se schimbe. Această carte îi va învăţa pe cititori să facă alegeri emoţionale ce oferă reacții diferite şi mai adaptative faţă de persoanele dificile, cărora le-au permis anterior să le declanşeze furia. Vor învăţa să se comporte adaptativ cu astfel de oameni dificili, în mijlocul tuturor hărţuirilor pe care cu toţii le întâlnim în viaţa de zi cu zi.

Lucrarea dr.-ului Ellis şi a lui Tafrate m-a inspirat foarte mult, atât profesional, cât şi personal. M-a învăţat multe despre cum să-mi controlez furia. Sunt convins că această carte vă va fi şi vouă la fel de utilă şi sper ca, în tradiţia lui Seneca, principiile şi tehnicile din această carte să vă ajute să vă găsiţi liniştea.

Dr. Raymond A. DiGiuseppe
Septembrie 2015


2 REBT — Rational-Emotive and Behavioral Therapy. Am ales folosirea acronimului englez deoarece acesta este utilizat în mod curent în România în mediile de specialitate. (N.t.)

Prefaţă

Poţi să faci faţă furiei fără să te înfurii?

Nu trebuie să privim prea departe pentru a observa impactul distructiv pe care furia îl poate avea asupra vieţilor omeneşti. E suficient să pornim televizorul sau să citim un ziar şi vom observa cu siguranţă rolul jucat de furie în tot felul de atrocităţi, mari sau mărunte. Furia poate avea efecte la fel de dezastruoase asupra propriei tale vieţi. Necontrolată, îţi poate distruge unele dintre cele mai apropiate relaţii şi-ţi poate submina sănătatea fizică şi mentală.

Apare ca fiind unul dintre marile paradoxuri ale psihoterapiei faptul că, deşi furia poate fi una dintre cele mai distructive emoţii, este totodată emoţia în privinţa căreia oamenii par a fi cei mai confuzi şi asupra căreia aleg să lucreze cel mai puţin.

Deşi multe cărţi şi reviste ne spun cum să ne gestionăm furia, niciunul dintre sfaturi nu pare a funcţiona prea bine. Şi câte contradicţii! Unii ne recomandă să adoptăm o atitudine pasivă, lipsită de rezistenţă atunci când ceilalţi ne tratează cu meschinărie. Se presupune că acest lucru le-ar arăta tuturor că suntem cu adevărat stăpâni pe propria persoană. Ar dovedi că avem fermitate şi putere. Acceptarea pasivă conduce însă adeseori la continuarea nedreptăţilor. Mai rău, o poate amplifica.

Alte cărţi despre furie ne îndeamnă cu degajare să ne exprimăm liber şi pe deplin sentimentele de furie. Ventilează-le în mod asertiv! Lasă-le să iasă! Fii tu însuţi aşa cum eşti, turbat de furie. Asta îi va învăţa minte pe duşmanii tăi!

Poate că așa se va întâmpla. Dar la fel cum iubirea naşte iubire, furia naşte riposte.