1.png

Editori:

SILVIU DRAGOMIR

MAGDALENA MĂRCULESCU

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Redactare:

Vlad Vedeanu

Design copertă:

ADELINA BUTNARU (FABER STUDIO)

Director producţie:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

Mirela Voicu

Corectură:

DUȘA UDREA-BOBOREL

Dana Anghelescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Life Studies in Psychoanalysis

Autori: Ahron Friedberg, Sandra Sherman

Copyright © 2023 Ahron Friedberg and Sandra Sherman

All Rights Reserved

Authorised translation from the English language edition published by Routledge, a member of the Taylor & Francis Group

Copyright © Editura Trei, 2024
pentru prezenta ediţie

C.P. 27-0490, Bucureşti

Tel./Fax: +4 021 300 60 90

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2360-5

ISBN (EPUB): 978-606-40-2401-5

Profesorilor mei

Cuvânt-înainte

Fețe ale iubirii: povești de viață în psihanaliză este un fel de fugă, interpretând în uimitoare detalii variațiunile nesfârșite ale unei teme universale: modul în care trăim dorința pentru o altă ființă umană. Obiectivul ei se mută și se recalibrează aproape clipă de clipă, pe măsură ce subiecții acestor studii se luptă cu dorința refulată, conștientizează în ce fel aceasta le-a modelat viețile și, în cele din urmă, intuiesc cum pot să trăiască în fluxul ei, în ciuda contracurenților. Ca nicio altă carte recentă, Fețe ale iubirii ne permite să fim martorii acestui proces pe care îl străbat pacienții aflați în psihanaliză. Durează ani întregi. Poate fi sfâșietor. Răzbate prin false începuturi, rezistențe, retrageri și descoperirea unor patologii noi, diverse, complicate. Dar Fețe ale iubirii mi se pare inegalabilă ca ilustrare a procesului, precum și în ceea ce privește explicarea rolului psihanalistului în dinamica acestuia.

Fețe ale iubirii demonstrează că lipsa de liniaritate a tratamentului este o corelativă obiectivă a propriului inconștient al pacientului, marcat de conflicte, și a compromisurilor pe care le face acesta. Fiecare parcurs terapeutic, pe măsură ce expune încă un strat al refulării, îl arată pe pacient confruntându-se cu sentimente ce rămăseseră pentru el neconștientizate (sau, în cel mai bun caz, abia înțelese) o viață întreagă. Întâlnirile neobișnuite sunt prin ele însele tulburătoare. Drept urmare, discuțiile dintre pacient și terapeut nu se rezumă doar la problema subiacentă (în toate formele sale), ci și la problema referitoare la problemă, așa cum este trăită pe parcursul analizei. Efectul — atât la nivel narativ, cât și din punct de vedere tehnic, psihanalitic — este extrem de iluminant. Ne aflăm la cele mai îndepărtate limite ale capacităților psihanalizei — vorbim, adică, despre efectele sale atunci când este aplicată într-un cadru contemporan, bine informat, intens reflexiv, care-i încurajează pe pacienți să rămână implicați chiar și atunci când rezistă procesului, cad în apatie sau doresc să renunțe. Vedem cum psihanaliza lucrează în realitate atât în ceea ce privește modul în care acționează, cât și felul în care tinde spre succes.

Titlul Fețe ale iubirii a fost ales pe baza faptului că nicio față nu este identică cu alta. Nu putem cunoaște niciodată toate fețele din această lume în felul în care cardiologii, de exemplu, pot ști cum arată inimile sau ortopezii pot descrie un femur și pot fi siguri că următorul va avea contururi similare. Fețele sunt unice. Așadar, cele patru studii din această carte surprind câteva aspecte ale iubirii dintre toate infinitele sale variațiuni și dintre toate modurile infinite prin care oamenii experimentează aceste variațiuni. Prin intermediul pacienților săi, dr. Friedberg aprofundează obsesii oedipiene, dorințe incestuoase, homosexualitate refulată și nevoia de a recupera dragostea unui tată de mult pierdut. Se confruntă cu forme de transfer prin care pacienții proiectează asupra lui dorințe arzătoare sau frustrate. Are de-a face cu relații fraterne de iubire–ură; iubire erotică; fantasme interzise; și probleme cu iubirea de sine care a deraiat, transformându-se la exterior în aroganță, și în interior în dezgust de sine. În fiecare caz, dorința a distorsionat cumva abilitatea pacientului de a naviga prin propria viață. Devine copleșitoare și blochează capacitatea de a forma relații sănătoase, satisfăcătoare.

Desigur, ideea este aceea de a găsi o cale înapoi către echilibru, acolo unde dragostea rămâne cel puțin o opțiune, dar nu continuă să exercite puterea obsesiei irezistibile. Puteți recunoaște unele dintre aceste „fețe“ ale iubirii în propria experiență. Dar, chiar dacă nu se întâmplă așa, în procesul psihanalizei ele sunt substitute ale dorințelor intense pe care le avem cu toții și care pot la un moment dat — atunci când devin de necontrolat — să ne ducă în situația de a avea nevoie de psihanaliză. Între pasiune și obsesie, linia de demarcație este foarte subțire.

Bineînțeles, descriind Fețe ale iubirii, am alăturat fenomenul iubirii și procesul psihanalitic în aproape fiecare propoziție. Așadar, pe bună dreptate v-ați putea întreba: este această carte despre iubire (chiar dacă e scrisă de un psihanalist) sau este despre psihanaliză (chiar dacă pacienții pe care-i înfățișează suferă de valuri aberante de dorință)? De fapt, această carte este despre ambele în același timp. Explorează natura unor aspecte ale iubirii în măsura în care sunt explorate psihanalitic. Citind, aflăm despre iubire — cum poate ajunge să ne obsedeze, cum ne poate denatura toate celelalte relații —, dar mai aflăm și cum psihanaliza poate deveni un al treilea, mediind între subiect/pacient și obiectul iubirii, astfel încât niciunul să nu-l copleșească sau să-l rănească pe celălalt. Analistul obține un anumit echilibru, în speranța că și pacientul îl va obține, în timp, la rândul lui.

Cei care sunt la curent cu opera doctorului Friedberg știu că am scris Cuvântul-înainte al uneia dintre cărțile sale mai vechi, Psychoanalysis and Personal Change: Two Minds in a Mirror (Routledge, 2020). Acea carte oferea insighturi deosebit de sincere asupra modului în care gândesc psihiatrii în cabinet, adică în timp real, în momentul în care tratează un pacient. Era o carte despre proces și, cel mai important, despre cum îl înțelege terapeutul. Era profund reflexivă și, uneori, chiar autocritică. M-a uimit prin rangul la care a ridicat onestitatea asupra unui proces care, în ciuda deschiderii actuale către neuroștiințe, este încă învăluit în mister. Așadar, am fost de acord să scriu Cuvântul-înainte pentru Fețe ale iubirii, deoarece am văzut-o ca pe o urmare naturală, explorând mult mai detaliat nu doar modalitatea în care lucrează psihanaliza, ci și modul în care psihanaliștii ajung să fie implicați în proces. Mai mult, privind înapoi la Two Minds in a Mirror, am realizat că atât de multe dintre întâlnirile de acolo se refereau, de fapt, la iubire și la epifenomenele sale, de exemplu, vinovăție, anxietate, mânie, gelozie. În Fețe ale iubirii, temele mai vechi de interes ale doctorului Friedberg sunt din nou prezente, de data aceasta cu o intensitate întru totul irezistibilă.

Cele patru studii din Fețe ale iubirii sunt irezistibile nu doar prin subiectul lor — cine nu este interesat de iubire, cine nu e fascinat de explorarea ei? —, ci și deoarece constituie o lectură minunat de delectabilă. Dr. Friedberg a luat ani la rând notițe și, printr-o adevărată măiestrie, le-a transformat în narațiuni care se dezvoltă cu o logică emoțională ce urmează logica oricărei povești bine spuse. Trăim experiența turnurilor emoționale ale pacientului (care sunt explicate astfel încât avem o viziune completă asupra lor), precum și a reacțiilor doctorului Friedberg pe măsură ce acestea se dezvoltă, a schimbărilor lui de curs, a încercărilor sale de a gestiona momente de transfer care, uneori, par mai mult niște afronturi. Nu este tocmai un thriller psihologic, dar este pe aproape, mai aproape, de fapt, decât orice altă serie de studii de caz pe care o cunosc. Dr. Friedberg nu doar își arată abilitățile de psihanalist, ci dovedește și o comparabilă măiestrie de a captiva atenția cititorului.

Deși este în primul rând o carte pentru profesioniști, Fețe ale iubirii se adresează, de asemenea, oricărui cititor profund interesat de artele vindecării și, cu adevărat, de modul în care procesul vindecării relevă aspecte ale iubirii. Mi se pare extrem de captivantă și sunt convins că și dumneavoastră o veți găsi la fel.

Arnold M. Richards, M.D.

Fost editor al Journal of the American Psychoanalytic Association

Editor fondator al International

Journal of Controversial Discussions

Introducere

Fețe ale iubirii: povești de viață în psihanaliză exista în mintea mea cu mulți ani înainte de a o scrie de fapt. Pacienții din aceste studii au parcurs analize lungi. Îmi puneam notițele cap la cap, reflectam asupra lor, apoi făceam un pas înapoi în timp ce întregul tablou se contura treptat. Mă gândeam la conexiunile dintre aceste studii, de exemplu, ce legătură avea fixația unui pacient cu fixația altuia? Cum era legat un complex Oedip, dacă era, de o dorință refulată a unui frate față de sora sa? Cu alte cuvinte, de ce aș fi putut să pun laolaltă aceste studii? Mă gândeam la aspectele pe care le aveau în comun și tot nu eram hotărât dacă numitorul lor comun era iubirea (în miriadele sale forme) sau procesul psihanalizei însuși (care se desfășoară în timp și dezvăluie complexitatea dorinței umane). Dacă vă uitați la titlul acestei cărți, știți cum am rezolvat în cele din urmă această dilemă.

Adică Fețe ale iubirii tratează ambele fenomene. Explorează natura unor aspecte ale iubirii în măsura în care sunt explorate psihanalitic. Vorbesc despre iubire — despre cum ne poate obseda, despre cum poate distorsiona alte relații pe care le avem —, dar și despre cum psihanaliza poate media între subiect/pacient și obiectul iubirii, astfel încât niciunul să nu-i facă rău celuilalt (și, de fapt, despre cum amândoi și-ar putea îmbunătăți viața unul altuia). Așadar, în cele din urmă, Fețe ale iubirii arată cum unii dintre pacienții mei, tulburați de dorințe amoroase, sexualizate, fantasmate, ilicite și/sau incontrolabile, învață cu ajutorul psihanalizei să-și adapteze dorințele la ceea ce este posibil și permisibil în viețile lor de zi cu zi.