Pentru tăticul meu, minunat de blând și de generos —

Doamne, îmi este tare dor de tine.

Introducere

Nu e nimic serios, nimic grav… și nu-ți poți da seama exact, dar cumva… tot te simți… „ne“ — neimpresionat, neapreciat, neiubit. Ai o familie destul de drăguță, un job suficient de bun (e doar un job, în fond), un grup de prieteni destul de bun. Ai mâncare pe masă, adăpost, căldură, așa că dacă e vorba de ierarhia nevoilor, te descurci foarte bine. Dar cumva, nu te simți chiar… f-e-r-i-c-i-t. Și nu este acesta obiectivul pentru care „societatea“ ne pregătește pe toți, indiferent că e vorba de presiune din partea părinților, a profesorilor, a prietenilor, a locului de muncă sau, practic, din toate direcțiile?

Nu ți s-a întâmplat nimic foarte rău în viață… dar tocmai asta e problema: suntem învățați să ignorăm „traumele cu T mic“, care în mod treptat și perfid lasă un spațiu gol, prin prezența în adânc a unei melancolii permanente și a unor urme iritante de anxietate, toate împachetate în viețile perfecte de pe Instagram ale altora.

Cei mai mulți dintre clienții mei nu au suferit vreo traumă majoră în copilărie, cum ar fi abuzul sexual sau fizic, traiul într-o zonă de conflict sau moartea vreunui părinte când erau copii. Dar există întotdeauna mici julituri și lovituri pe drum, care lasă o urmă. Răni micuțe, aproape imperceptibile, având în vedere normele sociale larg răspândite care ne învață „să rămânem calmi și să mergem mai departe“, se adună în profunzime în centrul nostru emoțional și cresc precum dobânda la un card de credit. În cele din urmă, această acumulare de reziduuri psihice ne afectează starea de bine — și deși poate să nu fie acaparatoare (încă), mulți simțim cum ne trage în jos, către oboseală, către o ușoară anxietate și o lipsă de încredere în sine. Ignorarea punctului culminant al traumei cu T mic este riscantă deoarece, nerezolvată, poate conduce la multe dintre afecțiunile psihice și fizice din zilele noastre.

Din fericire, cei mai mulți nu trăiesc o traumă cu T mare recurentă, sau cel puțin nu traume și abuzuri multiple care ar putea explica boala psihică.

Vom pierde persoane iubite, aproximativ jumătate dintre noi vor divorța și mulți vor suferi răni sau boli fizice, și se știe că aceste traume cu T mare pot conduce la probleme de sănătate mentală diagnosticabile, precum anxietatea și depresia. Dar asta nu explică ceea ce văd în cabinetul meu zi de zi. Mai degrabă, experiențele mai subtile, cum ar fi nepotrivirile părinte–copil, bullyingul între amici/inamici, umilințele în sala de clasă, instabilitatea provocată de mutările frecvente (cu schimbări de școală și job), cultura concentrată pe realizări sau eforturile permanente de a te descurca din punct de vedere financiar, sunt cele care determină un ușor sentiment de „Ce rost are să încerci?“ Totuși, să te simți cumva rău în cea mai mare parte a timpului, să tânjești după ceva, anxietatea care îți permite să funcționezi normal și perfecționismul neadaptativ nu sunt simptome pe care medicul tău curant le va diagnostica sau le va trata. Acestea nu se încadrează în criteriile clare și precise din enciclopediile medicale, iar când doctorul te întreabă dacă au existat evenimente semnificative în viața ta în ultimul an, e foarte posibil ca răspunsul să fie „nu“. Așa că oamenii se simt pierduți în existența lor-nu-destul-de-serioasă-dar-care-îi-istovește — asta deoarece nu conștientizăm impactul perfid al traumei cu T mic.

Mă voi referi la traumele cu T mic pur și simplu ca „mici T“, fiindcă această experiență practic universală are dreptul să fie folosită și discutată în limbajul comun, de zi cu zi. Pentru că lucrurile mici sunt cele care fac viața să conteze — dar tot lucrurile mici, zilnice, ne secătuiesc vitalitatea, energia și potențialul. Totuși, dacă devenim conștienți de micile noastre T, le putem folosi în avantajul nostru dezvoltând o imunitate psihică robustă, care ne va proteja de impactul devastator al viitoarelor traume cu T mare.

Fiindcă tu ești important. Ascultă-mă — chiar ești. Mult mai important decât îți dai seama acum. Și până când termini de citit această carte, nu numai că vei începe să crezi asta, dar acele anxietăți și frustrări cotidiene vor începe să dispară. Ai încredere în mine, sunt psiholog — dar nu genul de psiholog pe care ți l-ai putea imagina. Nu există canapea, barbă, semne din cap prin care ți se pare că te judec, așa cum nu există rușine în experiențele noastre, în greșelile noastre și nici chiar în cele mai întunecate gânduri. Această carte reprezintă adevărul, așa cum am ajuns să îl cunosc după mai mult de 20 de ani de experiență în cercetarea și practica medicală. Absolut toate persoanele cu care am lucrat au o formă oarecare de mică T, din care sunt nenumărate exemple. Totuși, consecințele micii T tind să se amplifice și să-și facă apariția în moduri care pot fi recunoscute, și în această carte vă voi împărtăși grupul de „teme“ specifice micii T pe care le-am identificat. Folosesc termenul teme, deoarece acestea nu sunt afecțiuni medicale în sine, dar pot afecta oamenii în tipare comune. Una, probabil mai multe, dintre aceste teme îți poate fi cunoscută și ai putea simți că ești singurul care suferă din această cauză — dar chiar aici, chiar acum, vreau să știi că aceste teme, suferințe, sau oricum am numi acest set de semne și de simptome în fiecare capitol, sunt, de fapt, foarte obișnuite. Deoarece nu avem niște definiții medicale, nu vă pot oferi procente sau cifre exacte privind numărul de persoane care simt aceste lucruri, dar vă pot confirma, pe baza experienței și a observațiilor mele: dacă nu ai o temă specifică micii T, cineva pe care îl cunoști, cineva foarte apropiat are.

Când îți voi ghida drumul prin aceste semnale ale micilor T, cum ar fi ușoara panică, sentimentul că nu ești suficient de bun și chiar problemele de sănătate precum insomnia, creșterea în greutate și oboseala cronică, îți voi oferi, desigur, instrumente practice și tangibile pentru a te descurca cu aceste probleme, astfel încât să-ți poți recăpăta controlul asupra vieții tale și să nu mai fii sclavul micii T. Nu este ușor să ai acces la servicii psihologice acum, dar știm în urma cercetărilor că biblioterapia — ceea ce faci chiar acum citind această carte — poate fi utilă pentru a reduce simptomele.

Deoarece toți trebuie să ne confruntăm cu problemele dificile din viață, probleme care sunt atât complexe, cât și frecvente, haideți să facem totul cât mai ușor posibil. În acest scop, vom folosi metoda mea centrată pe soluții, o metodă în trei pași:

Abordarea AAA (Awareness, Acceptance, Action — Conștientizare, acceptare, acțiune)

• Pasul 1: Conștientizare — Descoperirea constelației tale unice formate din mici T și a modului în care aceasta îți afectează experiența trăită, pentru a putea prelua controlul asupra vieții tale.
• Pasul 2: Acceptare — Aceasta este adesea cea mai dificilă parte a procesului, și faza peste care am observat că mulți oameni încearcă să sară — totuși, fără acceptare, mica T va continua să-ți influențeze excesiv viața actuală.
• Pasul 3: Acțiune — Totuși, acceptarea nu este suficientă; trebuie să acționezi pentru a crea în mod activ viața pe care ți-o dorești.

Este important ca măcar la început, până te obișnuiești cu procesul, să faci acești pași secvențial. Văd frecvent persoane la cabinet, persoane care sunt incredibil de frustrate fiindcă au început direct cu tehnicile din pasul Acțiune, ceea ce este similar cu a pune un plasture peste o julitură serioasă fără a o curăța mai întâi — murdăria și praful rămân sub bandaj și în cele din urmă duc la infecție, făcând ca persoana respectivă să aibă probleme mai serioase decât rana inițială. În mod similar, fără să Conștientizezi mai întâi micile T și fără să ajungi să Accepți ce s-a întâmplat în viața ta, beneficiile Acțiunii sunt adesea de scurtă durată. Pe de altă parte, unele persoane au o doză mare de Conștientizare, mai ales cele care au încercat diverse tehnici psihologice și de self-help, dar trec direct de la Conștientizare la Acțiune fără a lucra așa cum trebuie pasul de Acceptare. Nu este vorba nici pe departe de un defect al individului — trăim în societăți care se mișcă într-un ritm rapid, care caută satisfacția imediată, așa că e de înțeles că toți vrem o soluție rapidă, ca pe TikTok. Totuși, așa cum se întâmplă cu orice abilitate, odată ce te-ai obișnuit cu procesul, îți va fi mai ușor să treci prin pașii respectivi și vei stăpâni perfect cei trei A.

O ultimă observație înainte de a începe cu adevărat. Una dintre cele mai frecvente întrebări care mi se adresează este „Cât va dura?“ — și singurul răspuns corect este că diferă de la persoană la persoană. Așa cum vindecarea fizică ia timp, revenirea emoțională și psihică are nevoie de spațiu și timp pentru a se întâmpla. Cu cât rana este mai profundă sau, în acest caz, cu cât micile T sunt mai multe și mai serioase, cu atât mai mare va fi efortul pe care va trebui să-l faci pentru recuperare. Și este de lucru sau mai degrabă este vorba de efort — dar te asigur că merită. Pentru că tu meriți.

Totuși, asta conduce la o realitate destul de dură: deși micile T nu sunt vina ta, ești singurul care poate face ceva în privința lor. Dar acum, chiar acum, ai făcut primul pas esențial pentru a rezolva dificultățile larg răspândite pe care le văd în fiecare săptămână, și voi fi alături de tine în această călătorie. Nu ești singur.