Editori:

SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:

MAGDALENA MĂRCULESCU

Redactare:

Manuela Sofia Nicolae

Design copertă:

FABER STUDIO

Director producţie:

CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:

GABRIELA ANGHEL

Corectură:

Dușa Udrea-Boborel

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Understanding Children’s Drawings

Autor: Cathy A. Malchiodi, PhD

Published by arrangement with The Guilford Press

O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0976-0

ISBN (epub): 978-606-40-1317-0

Cuvânt-înainte

Cassie, un copil în vârstă de șase ani care se îngrijora din cauză că mama sa consuma droguri, a desenat o imagine cu o peșteră de pereții căreia atârnau niște lilieci. Era destul de artistică, iar „povestea imaginii“ era sumbră și prevestitoare de rău. Așa era și modul în care acest copil și-a exteriorizat fricile din timpul nopții referitoare la mediul periculos în care trăia mama.

Când am rugat-o pe Cassie să îmi povestească despre peșteră și despre liliecii care se aflau acolo, ea a părut surprinsă. Terapeutul care lucrase înainte cu fetița nu a știut cum să discute cu ea despre desenele sale și a pierdut niște indicii valoroase cu privire la înțelegerea aspectelor pe care Cassie încerca să le transmită prin intermediul artei. După ce am explorat desenul lui Cassie împreună cu ea și am discutat cu bunica ei, am descoperit că acei lilieci erau ceva foarte real pentru fetiță. Bunica ei a mărturisit că, fiind sub influența drogurilor, mama lui Cassie a început să lovească niște lilieci imaginari. Prin intermediul desenului ei, Cassie reprezenta nu doar halucinația mamei sale, ci și dorința sa de a fi auzită și înțeleasă prin arta realizată de ea.

Un mare număr de terapeuți pentru copii, inclusiv eu, se asigură că încăperile alocate terapiei conțin jucării, materiale artistice, cutii cu nisip și miniaturi. În acest mod, îi invităm pe copiii care ne sunt clienți să folosească aceste materiale. O asemenea invitație este o oportunitate grozavă de facilitare, optimizare și consolidare a terapiei copiilor. Cu toate acestea, este posibil ca mulți clinicieni să nu profite din plin de ceea ce pot învăța din arta realizată de copii. Curiozitatea profesională, educația și experiența mea cu activitatea artistică a copiilor au evoluat de-a lungul timpului. Privesc în urmă și îmi pare foarte rău pentru clienții pe care nu am reușit să îi văd sau să îi aud așa cum ar fi trebuit. Nu vă pot spune de câte ori mi-am zis: „Dacă aș fi știut atunci tot ceea ce știu acum…“

Înțelegerea expresiilor artistice ale clienților noștri este o abilitate clinică importantă. Aceasta presupune a ști cum să includem arta în terapie, cum să gândim despre aceasta și cum să reacționăm la ea. Pe măsură ce nivelul competenței mele crește, percepția mea asupra artei și a valorii sale în terapie se transformă, iar respectul pe care îl am față de procesul, puterea și potențialul artei terapeutice se intensifică.

Aceste lucruri mă conduc la motivul pentru care scriu această prefață. Cathy Malchiodi este unul dintre cei mai importanți terapeuți care utilizează arta din Statele Unite. Este unul dintre cei mai respectați teoreticieni și practicieni, având o implicare activă în toate etapele evoluției actuale a terapiei prin artă ca domeniu de studiu distinct. Am studiat munca ei cu mult timp înainte să o întâlnesc, iar ea a constituit o sursă constantă de inspirație pentru mine. Prima ei carte, Breaking the Silence: Art Therapy with Children from Violent Homes (Să rupem tăcerea: terapia prin artă a copiilor care provin din cămine violente), consemnează experiențele copiilor care trăiesc alături de mamele lor în adăposturi pentru femei supuse abuzului. Acea carte mi-a schimbat perspectiva asupra importanței materialelor artistice realizate de copii și a utilizării acestora în terapie.

Acest volum este o muncă minuțioasă, documentată și academică pe care am savurat-o la o primă lectură și care se va dovedi de foarte mare folos când o voi reciti. Malchiodi se folosește de pregătirea sa vastă ca educator și terapeut care utilizează arta pentru a aduce la suprafață o bază substanțială de cunoștințe combinată cu o experiență clinică bogată. Produsul final reprezintă o carte accesibilă, informativă și deontologică, plină de sugestii practice cu privire la „ce să faci“, cu îndrumări clare pentru o abordare caracterizată de sensibilitate și grijă.

Malchiodi descrie utilizarea amplă a procesului și conținutului artei în terapie ca instrument prin care copilul poate realiza mai multe lucruri: să își exprime sentimentele, gândurile și percepțiile; să comunice prin intermediul simbolurilor și al narațiunilor vizuale; să se elibereze de emoțiile distructive; să depășească trauma și pierderea; să arate ceea ce îl deranjează la nivel somatic; și să își îmbunătățească interacțiunea cu terapeutul. În același timp, desenul îi poate oferi terapeutului o strategie inofensivă de consolidare a comunicării; acesta poate ajuta terapeutul în evaluarea creșterii și a dezvoltării; poate facilita înțelegerea percepției copilului asupra sinelui și a conceptului de familie; poate completa evaluarea traumei, a dificultăților emoționale și a problemelor interpersonale.

În această carte, copiii sunt analizați în toată complexitatea lor: ceea ce desenează și modul în care fac acest lucru nu sunt doar niște simple reflecții ale nevoilor, dorințelor și temerilor pe care ei le au, deoarece acestea sunt puternic influențate de alți factori, precum stadiul dezvoltării copilului, elementele socioculturale și contextul în care copilul realizează desenul. Malchiodi lasă deoparte asumpțiile conform cărora desenele au o semnificație fixă, îndrumând și provocând terapeuții să țină cont de aspectele multidimensionale ale desenelor copiilor și să respecte unicitatea lucrărilor artistice ale fiecărui copil în parte.

Sunt atât de entuziasmată de înțelepciunea care există în paginile următoare, încât îmi doresc să închei acest cuvânt-înainte, astfel încât să puteți porni în această călătorie a învățării. În sfârșit, avem o singură lucrare care sintetizează vasta bază de date obținută din surse empirice și clinice.

Această carte va îmbunătăți modul în care interpretați desenele realizate de copii în terapie. De asemenea, vă va consolida și extinde perspectiva, intuiția și nivelul de competență prin faptul că oferă o bază masivă de cunoștințe, îndrumări și instrucțiuni concrete, precum și o fundamentare solidă în teorie și practică.

Eliana Gil, PhD

Institutul de Pregătire în Terapia prin Joc a Copilului și a Familiei Starbright

Rockville, MD

Prefață

Pe tot parcursul experienței mele ca specialist în educație prin artă, terapie expresivă și consiliere clinică, înțelegerea materialelor artistice produse de copii a fost un proces de evoluție personală. De fiecare dată când am lucrat alături de copii, am fost în mod repetat fascinată și surprinsă de ceea ce ei comunică prin intermediul desenelor și am învățat multe lucruri despre ei prin expresiile lor artistice. Drept urmare a acestor interacțiuni fericite, am descoperit că desenele conferă terapeuților un instrument eficient pentru înțelegerea gândurilor, sentimentelor, fantasmelor, conflictelor și îngrijorărilor pe care le au copiii, precum și a percepțiilor sau reflecțiilor asupra lumii din jurul lor.

Scriind această carte, am avut șansa de a-mi reaminti toate experiențele trăite alături de copii care mi-au conturat filosofia cu privire la desenele lor. Una dintre primele astfel de experiențe a avut loc în cadrul unei mici tabere de vară în orașul meu natal din Connecticut, unde am dezvoltat o relație cu o fetiță timidă și retrasă în vârstă de opt ani. Privind înapoi, conștientizez că fetița era probabil deprimată, provenea dintr-o familie cu probleme și exista posibilitatea să fi avut și alte dificultăți emoționale. Cu toate acestea, cea mai vie amintire pe care o am este legată de bucuria și starea de bine pe care ea le avea atunci când își petrecea după-amiezile desenând cu mine. Se părea că, în ciuda faptului că atitudinea și comportamentul său erau adesea înțelese greșit de ceilalți copii și de personalul implicat în organizarea taberei, fetița vorbea pătrunzător despre ea însăși prin desenele sale, ilustrând ceea ce nu putea verbaliza din cauza depresiei, fricii și a lipsei stimei de sine. Cred că ea și-a dat seama că eu am înțeles-o prin intermediul desenelor și că am acceptat ceea ce mi-a împărtășit despre ea însăși cu ajutorul imaginilor pe care le realiza. În esență, noi am găsit un teren comun care ne permitea să relaționăm în siguranță și cu respect reciproc.

În urma acestor întâmplări, mi-am continuat pregătirea în domeniul artistic, ajungând până la urmă să predau arta, ca un rezultat firesc al interesului dobândit în vara aceea, alături de copii. Nu am devenit preocupată de artă doar datorită experienței de lângă copii, ci și fiindcă am simțit că aceasta reprezintă un mod autentic de a mă exprima, atât din perspectiva copilului, cât și din cea de adult. Asemenea multor artiști, am folosit adeseori arta pentru a înțelege și a găsi semnificația traumelor din viața mea. Expresia artistică a constituit cheia interpretării pierderilor, a crizelor și a revoltelor emoționale prin care am trecut, atunci când cuvintele nu le puteau exprima într-o manieră potrivită sau nu puteau surprinde sensul lor.

Activitatea mea în domeniul educațional după absolvirea facultății a presupus predarea artei în cadrul școlilor primare private, iar mai târziu în liceele de stat, unde am lucrat cu adolescenți.