EDITORI:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

director editorial:

Magdalena Mărculescu

REDACTARE:

Manuela Sofia Nicolae

DESIGN COPERTĂ:

Faber Studio

FOTO COPERTĂ:

Guliver/Getty Images/©Yagi Studio

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Faber Studio

CORECTURĂ:

Andreea-Lavinia Dădârlat

Irina Mușătoiu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Je dépasse mes peurs et mes angoisses

Autori: Christophe André et Muzo

La première édition de cet ouvrage a paru sous le titre « Petites angoisses et grosses phobies ».

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1182-4

ISBN (epub) : 978-606-40-1798-7

Introducere

Ești genul de persoană care la cel mai mic motiv de îngrijorare nu pune geană pe geană toată noaptea?

Ai trac când ești ascultat sau privit de mai mult de două persoane?

Detești să călătorești cu avionul, cu metroul, să urci în lift?

Nu suporți câinii, porumbeii, insectele?

Simți că te sufoci în aglomerația de la casa de marcat la cumpărături sau în ambuteiaje?

Ai tendința să te speli exagerat de des pe mâini, să verifici întotdeauna dacă ai încuiat ușa de la intrare, să te conformezi unor superstiții absurde?

În acest caz, cartea noastră vorbește despre tine!

De fapt, nu numai despre tine, ci fără îndoială și despre vreunul dintre apropiații tăi, ba chiar despre majoritatea acestora... Drept să spun, această carte vorbește despre noi toți, despre specia umană în ansamblul ei, deoarece anxietatea, indiferent de cât de bună sau de rea este ea, face parte din identitatea noastră. Suntem ființe vii, inteligente, sensibile și vulnerabile... prin urmare, anxioase.

Acest fapt nu reprezintă neapărat o problemă: anxietatea nu presupune doar inconveniente, ea ne permite și să fim mai precauți în viața de zi cu zi și ne poate feri uneori de anumite pericole.

Dar totul ține de dozaj: în cazul unora dintre noi, anxietatea poate ajunge la un nivel de-a dreptul patologic, dovadă a unei dereglări a sistemului nostru psihic de alertă. Timiditatea în sine nu este patologică, dar în anumite cazuri ea este de fapt o fobie socială. Oricui i se poate întâmpla să nu fie sigur dacă a încuiat sau nu ușa casei; dar să tot verifici acest lucru de douăzeci de ori în șir, ca în cazul tulburării obsesiv-compulsive, reprezintă un adevărat handicap. Sunt mulți cei care nu se simt în largul lor în spații închise, dar există persoane realmente claustrofobe, care suferă adevărate atacuri de panică, persoane care nu suportă gulerul de la cămașă prea strâmt sau care preferă să urce pe jos treizeci de etaje decât să ia ascensorul.

Subestimată multă vreme sub aspectul frecvenței și al severității sale, anxietatea face în prezent obiectul a numeroase studii științifice care au dus la importante progrese în acest domeniu. Mecanismele anxietății sunt destul de bine cunoscute, la fel și metodele de tratament al acesteia când situația o impune, căci, dacă fricile resimțite de persoanele anxioase sunt uneori imaginare, suferințele lor sunt întotdeauna reale.

Nu putem totuși încadra într-o categorie persoanele „nevrotice“ anxioase și în cu totul alta pe cele „sănătoase tun“, care doar resimt un dram de stres din când în când. În prezent este bine cunoscut faptul că nu există o graniță strict delimitată între anxietatea normală și cea maladivă. De altfel, parcurgând paginile acestei cărți, vei resimți poate panica obișnuită a cititorului de enciclopedii medicale care ajunge să se creadă „posesorul“ al aproape tuturor simptomelor descrise! Prin urmare, din moment ce cu toții suferim mai mult sau mai puțin de anxietate, ce anume înseamnă normal și ce anume mai puțin normal? Unde se situează „pragul“, cum îl numesc psihiatrii? Unde sfârșește disconfortul și de unde se poate vorbi deja de un handicap? Unde sfârșește senzația neplăcută și de unde începe boala propriu-zisă?

Sperăm ca lectura acestei cărți să te ajute să-ți clarifici anumite aspecte și să-ți privești angoasele dintr-o perspectivă diferită. Nu uita, nu ești singur! Și, cel mai important lucru, anxietatea se tratează!

ÎNGRIJORĂRI ȘI NELINIȘTI:CE ESTE ANXIETATEA

Cum definim anxietatea?

Anxietatea este așteptarea mai mult sau mai puțin conștientă a unui pericol, a unei probleme iminente: înseamnă anticiparea unor eventuale probleme cu care ne-am putea confrunta. Din acest motiv ne putem simți tensionați încă dinainte ca aceste probleme să apară sau chiar înainte de a identifica precis lucrul de care ne temem. De aceea psihiatrii numesc uneori anxietatea „teama fără obiect“: avem uneori o stare de neliniște, fără să ne fie clar de ce.

 Anxietatea: o chestiune de dozaj

Anxietatea se poate dovedi un fenomen util atunci când ne atrage atenția asupra unor pericole reale, în situații care implică o miză importantă sau un risc. (Înaintea unui examen sau a unui interviu de angajare.) Îngrijorarea, neliniștea, ne servesc în acest caz la o mai bună pregătire, la luarea unor măsuri de prevedere pentru evitarea eventualelor neplăceri. Dar anxietatea, la fel ca multe alte lucruri benefice, trebuie să existe într-o doză nici prea mare, nici prea mică... O doză prea mică de anxietate ne poate pune uneori în pericol. O doză prea mare, dimpotrivă, ne poate epuiza și paraliza din punct de vedere nervos.

Există și persoane insuficient de anxioase?

Înclinația spre anxietate variază mult de la o persoană la alta. Unii indivizi sunt dotați cu o capacitate exagerată de a resimți neliniște, vom reveni mai târziu asupra lor. Alții sunt extrem de puțin anxioși, lucru care le permite indiscutabil un anumit grad de confort psihic. Dar absența totală a anxietății le poate provoca uneori anumite neplăceri, lor („Ar trebui totuși să mă pregătesc mai bine pentru examenele de la facultate. Dar, în definitiv, toți studenții le dau, mă descurc eu până la urmă.“) sau celor dragi. („La naiba, iar am uitat să iau copiii de la școală! Sper să-i fi luat părintele vreunui coleg.“)

Acești ne-îngrijorați sunt în general prost văzuți de „îngrijorații“ care le reproșează lipsa simțului realității și care au impresia că fac și treaba celor dintâi. (Să te îngrijorezi înseamnă o bătaie de cap în plus!)

PERSONALITĂȚILE ANXIOASE

Uneori, anxietatea resimțită nu mai este doar o reacție la greutățile vieții cotidiene, ci devine o trăsătură de personalitate, un fel de-a fi: în acest caz, perspectiva asupra lumii este dominată de anxietate, și, conștient sau nu, ne așteptăm întotdeauna la ce-i mai rău…

Câteva trăsături caracteristice personalităților anxioase:

• trăiesc într-o permanentă anticipare („Ce se va întâmpla în continuare?“);

• au tendința de a-și imagina mereu posibilitatea sau cel puțin plauzibilitatea adeveririi celui mai pesimist scenariu („Dacă se va ivi vreo problemă? Dacă ceva va merge prost?“);

• își iau toate măsurile de precauție posibile pentru a evita necazurile pe care le prevăd („Mai bine mă gândesc la toate, nu se știe niciodată“.)

Din toate aceste motive, cel mai neînsemnat eveniment cotidian devine în final o treabă extrem de complicată. Să luăm exemplul unui simplu picnic în familie. Din clipa în care data picnicului a fost stabilită, individul anxios începe să fie preocupat și să vorbească neîncetat despre acest subiect chiar dacă mai sunt două săptămâni până la acea dată: „La ce oră să plecăm de acasă? Ce să luăm de mâncare? Unde să mergem?“ În ajun, e chinuit de temeri: „Oare o să fie timp frumos? Dar dacă armate întregi de furnici roșii înfometate o să mișune prin iarbă? Dacă hoardele de petrecăreți vor ocupa cele mai bune locuri încă de la prima oră?“ Toate aceste temeri sunt însoțite de multiple precauții: studierea atentă a buletinelor meteo, pregătirea trusei de prim ajutor, a genților pline cu pelerine de ploaie și cizme de cauciuc, cu creme de protecție solară, pălării de soare și sprayuri de alungat insectele, alcătuirea unui stoc considerabil de alimente etc. Agasați de toate aceste pregătiri, membrii familiei ajung cel mai adesea să spună „Las-o baltă, mai bine luăm prânzul acasă, ca de obicei…“

Cum văd viața persoanele anxioase?

Perspectiva lor asupra lumii este de două ori dezechilibrată: 1) ele percep mediul înconjurător ca fiind împânzit de potențiale pericole; 2) se percep pe sine și pe cei apropiați ca fiind fragili, vulnerabili. De unde și principiul după care se ghidează: „Fii întotdeauna extrem de atent, la toate!“ Foarte, foarte obositor…

Ce anume le neliniștește?

• Orice problemă reală, desigur, însă puternic amplificată, de exemplu, o notă proastă luată de copil la școală îl face pe părintele anxios să și-l imagineze șomer pe viață sau infractor în devenire.

• Orice eveniment incontrolabil sau imprevizibil legat de: viitor („O să mai am un loc de muncă și peste cinci ani?“), vreme („O să fie oare timp frumos în weekend să putem face un grătar?“), vizita la niște prieteni care locuiesc în centrul orașului („Mă întreb unde o să parcăm!“), o seară la cinema („Și dacă o să fie coadă la bilete? Dacă nu mai găsim locuri decât în primul rând? N-o să se așeze cumva în fața noastră vreun cuplu de uriași?“.)

• Tot ce este neclar, nesigur: „Oare oamenii mă iubesc cu adevărat?“, „Am dreptate să mă consider sănătos?“, „Apelul ăsta telefonic care s-a oprit înainte să pot răspunde n-o fi cumva de la bunică-mea căreia i s-o fi făcut rău?“

Neajunsurile și avantajele anxietății

Din cauza vigilenței de care dau dovadă față de orice ar putea merge prost și a abundenței de precauții luate, persoanele anxioase pot avea efectiv mai puține neplăceri decât restul lumii. Și ajung deseori la performanțe remarcabile. Pentru un director de firmă este un lucru benefic să aibă drept angajați persoane anxioase: mereu grijulii să facă lucrurile cum trebuie și să anticipeze orice problemă, acestea nu întârzie și nu lipsesc niciodată de la serviciu, se achită de sarcini în avans și la perfecție... Însă astfel de persoane plătesc scump eforturile lor constante de adaptare la mediul înconjurător: sunt permanent încordate și au probleme cu calitatea vieții.