Editori:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:
Magdalena Mărculescu
Redactare:
Ilieș Câmpeanu
Caligrafie epigraf: Farnaz Moshenpour
Design hartă și arbore genealogic: Tim Peters
Desene: Kateryna Kyslitska
Director producţie:
Cristian Claudiu Coban
Dtp:
Mirela Voicu
Corectură:
Irina Mușătoiu
Oana Apostolescu
Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.
Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.
Titlul original: Persians: The Age of the Great Kings
Autor: Lloyd Llewellyn-Jones
Copyright © 2022 Lloyd Llewellyn-Jones
Copyright © Editura Trei, 2024
pentru prezenta ediţie
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București
Tel.: +4 021 300 60 90;
Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN (print): 978-606-40-2096-3
ISBN (EPUB): 978-606-40-2242-4
O cupă cu vin este Oglinda lui Alexandru —
Iată, ne arată starea regatului regelui Darius.
– Hafez
Ilustrații
Desene
Planșe color
Prolog
Persepolis 488 î.Hr.
Dacă te-ai întreba acum: „oare peste câte țări a domnit regele Darius?“, uită-te la sculpturile celor care-i poartă în spate tronul și atunci vei afla, atunci ți se va arăta că lancea persului a ajuns departe; atunci ți se va arăta că persul a purtat bătălii la mare depărtare de Persia.
– Inscripție de pe fațada mormântului lui Darius cel Mare
C u ocazia festivalului Nowruz din primăvara anului 488 î.Hr., când își sărbătoreau perșii intrarea în noul an cu petreceri, ospețe și daruri, Darius, Marele Rege, Regele Regilor, Regele Tuturor Tărâmurilor, ahemenidul, se așeza pe tronul său, în inima orașului-palat Persepolis, și primea mărinimos ofrandele aduse din toate colțurile imperiului său. Sunetul cornilor uriași de bronz străpungea aerul în fanfare triumfătoare și o orchestră formată din tobe, talere și sistra, acompaniată de harpe și de lire, cânta un marș ritmic care vestea deschiderea ceremoniilor fastuoase ce dețineau un rol central în cadrul voiosului festival. Diplomați străini străbătuseră mari distanțe și veniseră la Persepolis pentru a-i prezenta lui Darius omagiile: veneau din Libia, din Pakistan, din sudul stepei eurasiatice, din Egipt, Asia Minor, Mesopotamia, Siria și India; soseau încărcați cu aur, turcoaz, lapis lazuli, tapiserii de lână, veșminte de mătase, tunici de bumbac și mirodenii, mânând cai, cămile, oi și chiar și lei în măreața sală a tronului. Se prosternau pe podea, în semn de mare umilință, în fața Marelui Rege, atingându-i tivul robei și sărutându-i cu loialitate picioarele.
Darius cel Mare avea o imensă satisfacție când își trecea imperiul în revistă pe această cale, ambasadori și diplomați defilând în fața sa, delegație după delegație, în formațiune strictă, prezentând comorile primite din atâtea tărâmuri aflate la mare depărtare. Trebuie să fi zâmbit la vederea propriului succes, căci era cu adevărat un mare rege, conducătorul fără de rival al celor Șapte Tărâmuri. Dovada măreției sale era în fața lui, se perinda chiar sub ochii lui. Ce dacă mizera și neînsemnata Grecie reușise să scape necucerită, ce dacă rămăsese în afara bătăii armatelor sale? Avea să aibă și alte ocazii să aducă acest blestemat avanpost al civilizației sub stăpânirea sa. În plus, mărturia succesului construcției sale imperiale era chiar acolo, sub ochii săi, și dacă mai avea cu adevărat nevoie de dovezi pentru a-și demonstra eficiența și bunul mers al lucrurilor, Darius nu trebuia decât să remarce spectaculoasa — și deosebit de disciplinata — ceremonie de prezentare, la care popoarele supuse perșilor participau cu inima deschisă. Căci participanții nu erau sclavi umiliți, îngenuncheați și oprimați, care tremurau terorizați în fața stăpânului lor, ci erau parteneri care luau de bunăvoie parte la un glorios proiect imperial. Ei își declarau cu entuziasm loialitatea față de Darius, oferindu-și serviciile și aducându-i tributuri.