Familiei mele: atunci, acum și pentru totdeauna

Barry A. Farber

Lui M, C și H, companionii mei constanți

Matt Blanchard

Prietenilor pe viață, pe care i-am descoperit la Teachers College și care au devenit familia mea; lui Matt, coautor și cealaltă jumătate a creierului meu; bunicilor mei

Melanie Love

Introducere

Încă de la începuturile sale, psihoterapia a fost considerată, întotdeauna, locul în care adevărurile crude pot și trebuie să fie dezvăluite. Clientul este îndemnat să spună adevărul, terapeutul este instruit să gestioneze rezistențele inevitabile ale acestuia față de destăinuirea adevărului, iar rezultatul muncii depinde, adesea, de eforturile comune ale celor doi de a conferi un sens mai adecvat acelei informații ce a fost anterior tăinuită sau deformată. Cu toate că cercetările clinice și experimentale au oferit, de-a lungul anilor, suficiente indicii cu privire la faptul că pacienții obișnuiesc să țină secrete, să ascundă informații și să-și mintă terapeuții, aceste studii, deși valoroase din punct de vedere euristic, au fost mai degrabă de mici dimensiuni și de tip calitativ. Din acest motiv, interesul nostru s-a îndreptat spre crearea unui design de cercetare multimetodologică, adecvat unui proiect la scară largă, care ne-ar permite să înțelegem mai bine natura secretelor și a minciunilor clienților în psihoterapie. Ne-am dorit să aflăm ce fel de informații tind aceștia să ascundă sau să denatureze, ce anume îi determină să recurgă la neadevăruri și care consideră ei că ar fi efectele diverselor încercări de a ține anumite informații departe de ochii și de urechile terapeutului lor.

Preocuparea noastră față de aceste fenomene este parte a unui interes de mai lungă durată, manifestat de autorul senior al acestei lucrări (B.A. Farber), față de aspecte legate de dezvăluire în procesul psihoterapeutic. Pornind de la o prezentare susținută în anul 1992 de către autorul senior menționat și de către un doctorand (Desnee Hall), în cadrul unei conferințe a Societății de cercetare în psihoterapie din Berkeley, California, purtând titlul „Dezvăluirea în fața terapeutului: Ce se discută și ce nu se discută într-o terapie?“, echipele de cercetare din cadrul programului de psihologie clinică de la Teachers College, Universitatea Columbia, au urmărit o serie de întrebări similare: În spațiul terapeutic, care este cel mai confidențial spațiu cu putință, ce anume rămâne nespus și din ce motiv? Cum putem înțelege cel mai bine natura dialecticii dintre, pe de o parte, dorința de a fi cunoscut de propriul terapeut și, pe de altă parte, dorința de a fi văzut într-o lumină favorabilă, atât de propria persoană, cât și de terapeut? Ce fel de factori contribuie la modul în care se manifestă această dialectică? Ce îi permite terapeutul clientului să știe despre el? Și cum se exprimă această tensiune dintre sinceritate și managementul impresiei1 în cadrul altor diade psihoterapeutice, inclusiv în cea dintre supervizor și supervizat? Pe parcursul ultimilor 25 de ani, autorul senior și membrii echipei sale de cercetare au încercat să ofere câteva răspunsuri la aceste întrebări sau, cel puțin, unele răspunsuri preliminarii, prin intermediul câtorva cărți, articole și prezentări profesionale. Însă, până la proiectul de față, nu am abordat niciodată, în mod direct, fenomenul minciunilor și al secretelor clientului. De exemplu, nu i-am întrebat niciodată înainte pe clienți care sunt motivele lor specifice pentru care au ales să țină secrete sau să mintă în privința anumitor probleme, în cadrul terapiei.

Înainte de studiile efectuate de noi, o serie de alți cercetători, printre care ar fi de menționat David Rennie, Clara Hill, Bill Stiles și Anita Kelly, a făcut câteva incursiuni în procesul de înțelegere a comportamentului de disimulare și de ascundere a secretelor din partea clientului. Rennie a pus atitudinea de reținere a clienților pe seama sentimentului de „considerație“, pe care aceștia l-ar avea față de terapeuții lor. Hill, care s-a ocupat de cercetarea unor diverse aspecte din cadrul procesului terapeutic, a publicat împreună cu studenții și colegii ei (îndeosebi Sarah Knox) o serie de studii valoroase, în care au investigat fenomene precum „reacțiile ascunse“, „lucrurile rămase nespuse“ și alte secrete. Concluzia a fost că aceste procese sunt mult mai universale și, totodată, mult mai greu de detectat decât se considera anterior. Stiles descrie complicațiile apărute în încercarea de a determina relația dintre dezvăluirea clientului și rezultatul tratamentului. Kelly sugerează că ascunderea anumitor informații rușinoase față de terapeut se poate dovedi a fi un lucru benefic, ce servește la menținerea de către terapeut a unor sentimente pozitive față de client. În plus, un alt grup de cercetători ― John Archer, Jeffrey Kahn, Erica Shambaugh și Robert Hessling ― și-a adus, de asemenea, o contribuție importantă la măsurarea tendinței clienților cabinetelor de psihoterapie de a destăinui informații dureroase. Cu toate acestea, minciunile și secretele clienților au reprezentat, în cea mai mare parte, un aspect neglijat de domeniul cercetării în psihoterapie ― o omisiune stranie, cauzată, probabil, parțial, de dorința noastră de a nu vedea că pacienții pot minți și pot păstra secrete, precum și refuzului de a admite că terapeuții ar putea fi imperfecți în capacitatea lor de a depăși rezistențele clienților și de a extrage adevărul.

În lumina celor de mai sus, am simțit că sosise momentul pentru o explorare cuprinzătoare a acestui fenomen, în care am putea utiliza atât date cantitative (cercetarea prin sondaj), cât și calitative (interviul de profunzime). Astfel, un laborator de cercetare condus de doi doctoranzi în psihologie clinică, deveniți al doilea, respectiv al treilea autor al acestei lucrări (M. Blanchard și M. Love), a început să analizeze diverse modalități de a colecta date. Câțiva ani mai târziu și după examinarea răspunsurilor oferite de mai mult de 1 300 de persoane participante la studiul nostru, ne-am decis să scriem această carte, în care am dorit să prezentăm ceea ce noi și alții am descoperit cu privire la natura și importanța secretelor și minciunilor pacienților aflați în psihoterapie. Istorisirile cuprinse în acest volum sunt extrase direct din relatările scrise și din interviurile cu participanții la proiectul de cercetare, iar în câteva cazuri, din materialul clinic întâlnit de noi ca terapeuți. Pasajele citate sunt redate, în general, cuvânt cu cuvânt, ele suferind doar câteva modificări minore, de dragul corectitudinii gramaticale, cu excepția câtorva fragmente de dialog client–terapeut, care au fost refăcute de noi cât am putut de bine. Numele respondenților și alte elemente de identificare au fost ficționalizate, pentru a proteja anonimatul acestora și al clienților noștri.

Cartea de față reprezintă continuarea firească a unei alte lucrări scrise de autorul senior, Self-Disclosure in Psychotherapy (2006), în care a fost abordată atât perspectiva clinică, precum și cea de cercetare, și care s-a concentrat asupra temelor pe care pacienții tind să le discute în terapie și asupra celor pe care încearcă să le evite. De asemenea, acea lucrare a luat în considerare factorii care înlesnesc sau obstrucționează dezvăluirea, inclusiv variabilele demografice și cele culturale. În plus, au mai fost explorate în ea dezvăluirea și lipsa de dezvăluire ale celorlalți participanți la procesul terapeutic, incluzându-i pe terapeuți, supervizori și supervizați. În schimb, cartea respectivă nu s-a concentrat în detaliu pe fenomenul asociat al secretelor și minciunilor. Deși situațiile de nedezvăluire sau, mai frecvent, de dezvăluire parțială pot fi atribuite mai multor factori ce sunt comuni atât minciunilor, cât și secretelor pacienților, ele conducând la consecințe similare, aceste fenomene se deosebesc între ele în multe privințe, în felul în care se manifestă, dar și în implicațiile lor de natură clinică.

Cu toate că tema noastră este una relativ restrânsă ― adevăr și neadevăr în contextul special al psihoterapiei ―, obiectivul acestei cărți este destul de vast. În Capitolul 1 începem cu o privire de ansamblu asupra acestei problematici generale: modurile tipice în care clienții înșală în terapie, dificultățile pe care terapeuții le au în detectarea secretelor și minciunilor, precum și motivele pentru care nesinceritatea pacientului este importantă. Capitolul 2 ne scoate din cabinet și ne conduce în viața de zi cu zi, unde explorăm diverse încercări din partea mai multor științe sociale și tradiții filosofice de a defini și de a clasifica minciunile, secretele și înșelătoriile folosite de animalul uman în eterna sa luptă pentru dragoste, statut, siguranță și stimă de sine.