Editori

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial

Magdalena Mărculescu

Redactare

Alin Croitoru

Lector

Michi Lucescu

Copertă

Andrei Gamarț

Director producţie

Cristian Claudiu Coban

Corectură

Sabina Lungu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Copyright © Editura Trei, 2023
pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti

Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20

E-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-2074-1

ISBN (EPUB): 978-606-40-2092-5

Cuvânt-înainte

Generativitate

L-am cunoscut pe Silviu Dragomir în urmă cu 30 de ani, când se afla încă departe de mijlocul vieții. Era student la Facultatea de Filosofie, unde predam cursul „Psihanaliză filosofică“, introdus după 1990 în programa de studiu la cererea studenților. Se așeza de obicei în ultimul rând al amfiteatrului Vasile Conta, unde țineam cursul, și asculta cu multă curiozitate. În curs acordam un spațiu extins prezentării teoriei lui Jung despre inconștientul colectiv și arhetipurile sale, de care studenții erau atrași grație renumelui de care se bucura psihiatrul elvețian, de a fi filosoful orientărilor abisale.

După încheierea cursului, Silviu Dragomir m-a căutat pentru a-mi propune un proiect surprinzător: să înființăm împreună o editură! În limbaj jungian, aș putea spune că atunci a fost un moment de sincronicitate: la autorul prezentei cărți, care arăta interes culturii orientale și dorea să plece în India în maniera lui Mircea Eliade, va fi încolțit deja sămânța psihanalizei jungiene, iar în ceea ce mă privește, eram în căutarea unei edituri dispuse să publice psihanaliză și etologie, blocate încă de prejudecățile remanente ale comunismului. Cum o asemenea editură nu exista, am înființat împreună una nouă – Editura Trei, rod al unui moment kairotic la care au contribuit, alături de libertatea spirituală postdecembristă, voințele noastre puternice, încă insuficient clarificate.

În primii 10 ani am reușit să publicăm aproape integral opera lui Freud, așa încât, curând după aceea, am început editarea operelor complete ale lui Jung, demers finalizat cu succes în urmă cu câțiva ani. La un moment dat, Silviu Dragomir s-a desprins ideatic din drumul comun și a pornit pe calea sa, aceea de a deveni analist jungian, pe care a parcurs-o la cel mai înalt nivel, frecventând și absolvind Institutul Jung din Elveția.

Lucrarea sa Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru, pe care o recomand pentru claritatea și forța convingerii care o animă, este, pe de o parte, rezultatul studiilor. Pe de altă parte, ea încorporează precipitatul experiențelor de viață și de psihoterapeut ale autorului. De aceea consider inspirată alegerea sa de a comunica la persoana întâi o ideație în care se îmbină fericit experiența de viață, experiența spirituală și cea de psihoterapeut jungian (analiza personală și activitatea de cabinet).

Punctul de plecare pentru toate experiențele, inclusiv pentru carte, este un vis cu adevărat extraordinar, care poate fi interpretat în mai multe registre, dar care, prioritar, descrie starea psihică a vârstei de mijloc. Sunt prezente toate cele trei posibilități: stagnare, regresie și dezvoltare, între care visătorul trebuie să aleagă.

Pe firul ideatic al cărții, urmează considerații teoretice și istorice lămuritoare dedicate „crizei de la mijlocul vieții“. Din capitolul „Oedip, Odiseu și firul Ariadnei“ mi-au reținut atenția interpretările inedite date unor teme arhicunoscute și care, din acest motiv, ar putea descuraja orice încercare de a le conferi un nou sens. Astfel, Oedip este văzut, din perspectiva alegerilor pe care ni le pune în față vârsta de mijloc, ca opunându-se schimbării și alegând regresia, ceea ce are efecte tragice. În schimb, Odiseu, demonstrează autorul, reușește să facă față cu brio tuturor provocărilor de la mijlocul vieții și să atingă în final sinele integrat armonic. 

Tulburările de la mijlocul vieții se regăsesc în situațiile de viață, în operele culturale majore, dar și în cabinetul de psihoterapie. Silviu Dragomir ilustrează asta prin trei cazuri pe care le-a întâlnit chiar el: o femeie de 37 de ani care, luând decizia de a-și schimba profesia, are trei vise, concludente pentru presiunile din inconștient către schimbare, un bărbat de 46 de ani care decide și el să facă o schimbare majoră în viață și o femeie de 40 de ani, aflată în fața unei schimbări dramatice de carieră, visele ultimilor doi ilustrând clar prin simboluri momentul psihic parcurs.

Au trecut 30 de ani de la momentul în care l-am cunoscut pe Silviu Dragomir. Cartea de față, coordonarea colecției de psihologie și psihoterapie jungiană „Misterele inconștientului colectiv“, îngrijirea Cărților negre (7 volume), proiectul ambițios de a îngriji și edita operele complete ale lui Marie-Louise von Franz, cea mai importantă continuatoare a lui Jung, dar și activitatea de psihoterapeut jungian demonstrează că studentul de altădată a depășit cu succes acea etapă agitată și periculoasă a mijlocului vieții și că trăiește acum din plin generativitatea.

Vasile Dem. Zamfirescu

17 august 2023

Prefață

Mijlocul vieții este o etapă semnificativă în par­cursul existenței noastre, un răstimp al tranziției și al transformării, o perioadă de reflecție și reevaluare. Este un moment când oamenii tind să pună sub semnul întrebării sensul propriei existențe, scopul și valorile care le ghidează acțiunile. Mijlocul vieții reprezintă un moment al oportunității, al provocării, o vreme când poți experimenta sentimentul de echilibru și armonie sau de dezechilibru și haos. În cartea sa, Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru, Silviu Dragomir explorează complexitatea acestei perioade dintr-o perspectivă unică, încorporând teoriile lui C.G. Jung pentru a oferi o viziune edificatoare asupra acestui subiect.

Navigând prin mijlocul vieții, este posibil să ne dăm seama că punem la îndoială însăși direcția propriului parcurs, relațiile, cariera și convingerile spirituale. E momentul unei mari revolte interioare, când încercăm să ne împăcăm sinele trecut cu cel prezent și cel viitor. Poate că, în încercarea de a ne găsi drumul, experimentăm stări de anxietate, depresie și un sentiment al identității pierdute. Cu toate acestea, mijlocul vieții poate fi și o perioadă de mare creativitate, dezvoltare și descoperire de sine, concomitent cu explorarea de noi posibilități și de acceptare a unor noi provocări.

Silviu Dragomir aduce o perspectivă inedită asupra subiectului, extrasă atât din propria experiență și din viziunea asupra ei, cât și din bogata operă a lui C.G. Jung. Teoriile acestuia despre inconștientul colectiv, umbră, anima și animus, precum și despre procesul de individuare oferă suportul pentru înțelegerea provocărilor și oportunităților pe care le presupune acest traseu median. Jung credea că această perioadă din viața noastră este crucială pentru procesul de individuare — călătoria spre împlinire și spre integrarea substanței psihicului nostru (psyche).

Mijlocul vieții. Între echilibru și dezechilibru reprezintă nu doar o cuprinzătoare imagine de ansamblu asupra subiectului, ci și, deopotrivă, o profundă și revelatoare reflecție personală asupra propriei călătorii a autorului. Viziunea lui Silviu Dragomir aduce cu sine bogăția experienței și înțelegerea profundă a temei propuse, extrasă din propriul trecut. Abordarea stimulativă și accesibilă face ca ideile și teoriile complexe să devină ușor de aplicat în existența oricui.

În concluzie, Mijlocul vieții reprezintă o resursă valoroasă pentru oricine se confruntă cu provocările și oportunitățile acestei durate mediane. Autorul ei oferă o perspectivă cu totul nouă, inspirațională, asupra acestui subiect, perspectivă care pornește de la opera complexă a lui C.G. Jung și ajunge să ne ofere o imagine cuprinzătoare asupra complexităților acestei perioade din viața noastră. Indiferent dacă experimentați starea de echilibru sau de dezechilibru, cartea aceasta vă va oferi sfaturi practice și reflecții pline de miez care să vă îndrume în călătoria personală către împlinire și armonie.

Andreas Michel

Un vis despre fiica mea
(sau de unde pornește totul)

Această carte are ca fundament experiența personală. Am trecut prin mijlocul vieții și nu a fost ușor. În jurul vârstei de 40 de ani turbulențele interioare, pe care cred că până atunci le gestionasem bine și pentru care îmi creasem și dezvoltasem arme eficiente cu care să le fac față, s-au schimbat. Mai bine zis s-au transformat în altceva, diferit, mult mai amenințător. Erau întrețesute cu altă materie, veneau călare pe un val de întuneric, pe un haos de nedescris, dar, și mai rău, de necuprins. Nu le puteam stăpâni, nu le puteam înțelege, nu le puteam alunga și nici ascunde (deși am încercat). Am vrut să le înțeleg și nu am reușit. Mă loveam de un zid, era o barieră peste care nu puteam trece. Neputința era ucigătoare, începuse să se transforme în frică, frică negestionabilă ce îmi părea nesănătoasă și inutilă la început. Mergând pe firul ei, din ce în ce mai sinuos, nu ajungeam nicăieri. Asta îmi spuneam, uneori cu enervare, alteori cu tristețe, uneori cu disperare, alteori cu calm aparent, uneori cu resemnare, alteori sub imperiul unor schimbări de neînțeles și abrupte (pentru mine, dar și pentru cei din jur) de comportament. Un mozaic de emoții care se amalgamau și germinau, ieșiri sau căderi din care scăpam cu dificultate, stors de energie, obosit și, da, deși greu aș fi recunoscut, eram sătul de viață. Unde era bucuria de altădată, asta nu mai știam! Mulțumirea sufletească, satisfacția la care mă gândeam acum cu jind, numind-o de-a dreptul fericire, pentru atingerea unor obiective mai mici sau mai mari dispăruse. Tot ce îmi adusese în trecut bucurie dispărea treptat, adesea își pierdea sensul. Mă agățam disperat de vechile obiceiuri, apelam chiar și la trucuri ingenioase încercând să le reiau, însă totul era în zadar. Stările ciudate reveneau, de parcă un resort interior, invizibil, le imprima o mișcare energică și hotărâtă de du-te-vino.

Acel nicăieri de care vorbeam era întotdeauna la capătul firului.