Editori:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:

Magdalena Mărculescu

Redactor:

Florin-Răzvan Mihai

Director producţie:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Mirela Voicu

Corectură:

Mădălina Geambașu

Dușa Udrea-Boborel

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: The Gates of Europe: A History of Ukraine

Autor: Serhii Plokhy

First published in the United States by Basic Books, a member of the Perseus Books Group

Romanian edition published by arrangement with Livia Stoia Literary Agency

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-719-832-4

ISBN (epub): 9786064018052

Pentru poporul ucrainean

Hărți

Sursa: Zenon E. Kohut, Bohdan Y. Nebesio, Myroslav Yurkevici, Historical Dictionary of Ukraine, Scarecrow Press, Lanham, Maryland; Toronto; Oxford, 2005.

Sursa: Paul Robert Magocsi, A History of Ukraine: The Land and Its People, University of Toronto Press, Toronto, 2010, p. 117, harta 10.

Sursă: Encyclopaedia of Ukraine, ed. Volodymyr Kubijovyč și Danylo Husar Struk, vol. IV, University of Toronto Press, Toronto, 1993.

Sursa: Zenon E. Kohut, Russian Centralism and Ukrainian Autonomy: Imperial Absorption of the Hetmanate, 1760s–1830s, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1988, p. XIV.

Sursa: Volodymyr Kubijovyc, Danylo Husar Struck (editori), Encyclopaedia of Ukraine, vol. 5, University of Toronto Press, Toronto, 1993, p. 441.

Introducere

Probabil că ucrainenii sunt la fel de îndreptățiți să se laude cu rolul pe care l-au avut în schimbarea lumii precum scoțienii sau alte popoare despre care s-au scris cărți ce le-au susținut pretențiile de a fi modelat cursul istoriei omenirii. În decembrie 1991, în momentul în care cetățenii ucraineni s-au dus la vot cu mic, cu mare pentru a-și alege independența, ei au aruncat și măreața Uniune Sovietică la coșul de gunoi al istoriei. Evenimentele din Ucraina au avut atunci repercusiuni internaționale majore și au schimbat într-adevăr cursul istoriei: Uniunea Sovietică s-a destrămat la o săptămână de la referendumul ucrainean, iar președintele George W. Bush a decretat victoria decisivă a Occidentului în îndelungatul și obositorul Război Rece.

Următoarea dată când întregul mapamond a mai văzut Ucraina pe ecranele televizoarelor a fost în noiembrie 2004, când mulțimi de oameni îmbrăcați în portocaliu au umplut piețele și străzile Kievului cerând alegeri corecte și și-au văzut dorința împlinită. Revoluția Portocalie și-a împrumutat numele unei serii de „revoluții colorate“ care au zguduit regimuri autoritare, din Serbia până în Liban și din Georgia până în Kîrgîzstan. Revoluțiile colorate nu au schimbat lumea postsovietică, dar au lăsat în urmă o moștenire durabilă și speranța că această lume avea să se schimbe într-o bună zi. Ucrainenii au reapărut pe ecranele televizoarelor în noiembrie și decembrie 2013, când au luat din nou cu asalt străzile Kievului, de această dată în sprijinul unor legături mai strânse cu Uniunea Europeană. Într-un moment în care entuziasmul față de proiectul european era o pasăre rară printre statele membre ale Uniunii, fervoarea afișată de ucraineni, dispuși să stea și să mărșăluiască pe străzi la temperaturi ce scădeau cu mult sub zero grade, zile, săptămâni și luni la rând, i-a surprins și inspirat pe cetățenii Europei Centrale și Occidentale.

Evenimentele din Ucraina au luat o întorsătură neașteptată și tragică la începutul lui 2014, când o înfruntare între protestatari și forțele guvernamentale a perturbat în mod violent atmosfera festivă, aproape ca de petrecere de stradă, a protestelor anterioare. În februarie 2014, în prim-planul camerelor de filmat, forțele de ordine și lunetiștii aduși de guvern au deschis focul asupra mulțimii, rănind și omorând zeci de demonstranți proeuropeni. Imaginile au consternat întreaga lume. La fel de șocantă a fost și anexarea Crimeii din martie 2014 și, mai târziu în aceeași primăvară, campania de război hibrid1 dusă de Moscova în regiunea Donbass din estul Ucrainei. În iulie, când separatiștii ruși au doborât un avion comercial malaysian, care avea la bord cel puțin trei sute de pasageri, conflictul ruso-ucrainean s-a transformat într-un conflict cu adevărat internațional. Evenimentele din Ucraina au avut un impact major asupra politicilor europene și internaționale, determinându-i pe politicieni să vorbească despre o „bătălie pentru viitorul Europei“ și despre întoarcerea la Războiul Rece exact în acea regiune a lumii în care, chipurile, i se pusese capăt în 1991.

Ce a provocat criza ucraineană? Ce rol joacă istoria în aceste evenimente? Ce îi deosebește pe ucraineni de ruși? Cine are dreptul de posesie asupra Crimeii și Ucrainei de est? De ce au evenimentele din Ucraina repercusiuni internaționale majore? Asemenea întrebări, ridicate de repetate ori în decursul ultimilor ani, merită răspunsuri detaliate. Pentru a înțelege tendințele care stau la baza actualelor evenimente din Ucraina și impactul lor asupra lumii, trebuie să examinăm originile acestora. În mare, aceasta este și principala sarcină a cărții de față, pe care am scris-o în speranța că istoria ne poate ajuta să înțelegem prezentul și, prin urmare, să influențăm viitorul. Deși este dificil, dacă nu chiar imposibil, să prezicem rezultatul și consecințele pe termen lung ale actualei crize din Ucraina sau viitorul Ucrainei ca nație, o călătorie în istorie ne poate ajuta să punem cap la cap puzderia de articole de știri zilnice și ne permite să reacționăm înțelept în fața evenimentelor și astfel să le putem influența deznodământul.

Această carte relatează istoria Ucrainei în perspectiva de longue dureé, de la Herodot și până la căderea Uniunii Sovietice și actualul conflict ruso-ucrainean. Dar cum poți oare să condensezi mai bine de un mileniu de istorie al unei țări de mărimea Franței, care astăzi numără aproape 46 de milioane de cetățeni și care a mai avut sute de milioane de locuitori pe parcursul existenței ei, în doar câteva sute de pagini? Trebuie să alegi ce vrei să povestești, așa cum au făcut istoricii întotdeauna. Însă abordările lor sunt diferite. Părintele istoriografiei ucrainene moderne, Mîhailo Hrușevski (1866–1934), care apare și în această carte și în onoarea căruia a fost numită Catedra de istorie ucraineană de la Universitatea Harvard, considera că aria lui de expertiză era istoria unei națiuni care existase dintotdeauna și care cunoscuse perioade de înflorire, declin și renaștere, aceasta din urmă culminând cu formarea statului ucrainean pe parcursul și ca urmare a Primului Război Mondial.

Hrușevski a pus bazele istoriei ucrainene ca subiect distinct de cercetare, dar o mare parte dintre criticii și succesorii săi i-au contestat abordarea. Adepții lui Hrușevski au pus accentul pe istoria suveranității statale a Ucrainei; istoricii sovietici au relatat istoria Ucrainei ca pe o luptă de clasă; unii scriitori occidentali au scos în evidență caracterul multietnic al țării; astăzi, din ce în ce mai mulți intelectuali adoptă o abordare transnațională. Aceste ultime tendințe din istoria Ucrainei și a altor istorii naționale au influențat și scrierea mea. Am profitat și de recenta turnură culturală pe care au luat-o studiile istorice și cercetarea identităților istorice. Întrebările pe care eu le pun sunt formulate din perspectiva prezentului, dar fac tot ce îmi stă în putință să nu proiectez în trecut identități moderne, loialități, gânduri, motivări și sentimente.

Titlul cărții, Porțile Europei, este bineînțeles o metaforă, dar nu una care nu trebuie luată în serios sau catalogată ca truc de marketing. Europa este o componentă importantă a istoriei Ucrainei, la fel cum și Ucraina face parte din cea europeană. Situată la extremitatea vestică a stepei eurasiatice, Ucraina a slujit drept poartă către Europa timp de secole la rând. Câteodată, când „porțile“ erau închise din cauza războaielor sau conflictelor, Ucraina ajuta la oprirea invadatorilor străini de la est și vest; când erau deschise, așa cum au fost în cea mai mare parte a istoriei Ucrainei, au slujit drept punte între Europa și Eurasia, facilitând transferul de oameni, bunuri și idei. Pe parcursul secolelor, Ucraina a fost și loc de întâlnire (și câmp de luptă) pentru diverse imperii, de la cel Roman la cel Otoman, de la cel al Habsburgilor la cel al Romanovilor. În secolul al XVIII-lea, Ucraina a fost condusă de la Sankt-Petersburg și Viena, de la Varșovia și Istanbul. În secolul al XIX-lea, au mai rămas doar primele două capitale. În a doua jumătate a secolului XX, numai Moscova a deținut guvernarea supremă asupra celei mai mari părți a ținuturilor ucrainene. Fiecare dintre aceste imperii a revendicat pământuri și pradă de război, lăsându-și amprenta asupra peisajului și caracterului populației și contribuind la modelarea și crearea unei identități și a unui etos unice, de popor de graniță.

Națiunea este un subiect de analiză și un element important, chiar dacă nu dominant, al acestei lucrări, alături de chestiunea europeană, aflată în permanentă schimbare. Această carte spune povestea Ucrainei, teritoriu delimitat de granițele trasate de etnografii și cartografii sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, care adesea (dar nu întotdeauna) au coincis cu granițele statului ucrainean de astăzi. Volumul de față urmează evoluția ideilor și identităților care au unit aceste ținuturi de pe vremea statului kievean medieval, cunoscut în istoriografie drept Rusia Kieveană, și până la ascensiunea naționalismului modern, și explică originile statului ucrainean modern și ale națiunii politice ucrainene. Astfel, cartea se concentrează asupra ucrainenilor, văzuți ca grupul demografic cel mai numeros și, odată cu trecerea timpului, principala forță din spatele creării unui stat și a unei națiuni moderne. Se acordă atenție și minorităților din Ucraina, în special polonezilor, evreilor și rușilor, iar formarea națiunii ucrainene moderne, multiculturală și multietnică, este tratată ca un proces aflat încă în desfășurare. Cultura ucraineană a existat întotdeauna într-un spațiu pe care l-a împărțit cu alte culturi și a presupus încă de la bun început „navigarea“ printre acestea.