Editori

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial

Magdalena Mărculescu

redactARE

Victor Popescu

DESIGN ȘI ILUSTRAȚIE COPERTĂ

Andrei Gamarț

Director producţie

Cristian Claudiu Coban

Dtp

Gabriela Anghel

Corectură

Elena Biţu

Rodica Petcu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Titlul original: Emotions Revealed. Understanding Faces and Feelings

Autor: Paul Ekman

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

e-mail: comenzi@edituratrei.ro

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-0676-9

ISBN (epub): 9786064017031

Prefaţă la ediţia a douA

Sunt încântat că această nouă ediţie a cărţii Emoţii date pe faţă îmi dă posibilitatea de a împărtăşi noi idei, viziuni şi descoperiri care pot ajuta cititorul să ducă o mai bună viaţă emoţională. În cei aproape doi ani trecuţi de la finalizarea manuscrisului original şi la un an de la prima ediţie, am primit scrisori de la psihoterapeuţi, criminalişti, portretişti, avocaţi, părinţi cu copii-problemă, cupluri cu probleme în căsătorie, persoane din lumea afacerilor şi alţii. Împărtăşesc aici, în Prefaţă, unele din gândurile inspirate de scrisorile lor, pentru a oferi un ghid preliminar asupra lucrurilor descrise în volum. Unele din ele vor fi dezvoltate în Postfaţă.

Scopul meu în scrierea acestei cărţi a fost de a ajuta la îmbunătăţirea a patru abilităţi esenţiale. În consecinţă, am inclus sugestii şi exerciţii pe care sper că le veţi găsi pe cât de folositoare, pe atât de provocatoare. Aceste patru abilităţi sunt:

În primul rând, conştientizarea momentului de declanşare a emoţiilor, încă înainte de a vorbi sau a acţiona. E abilitatea care se învaţă cel mai greu; cartea explică în capitolul 2 de ce e atât de dificil, oferind exerciţii pentru creşterea conştientizării în capitolul 3 şi, parţial, în capitolele 5-8, unde sunt discutate emoţii specifice. Dezvoltarea acestei abilităţi vă permite să vă controlaţi mai bine atunci când sunteţi copleşit de emoţii.

În al doilea rând, alegerea comportamentului avut în timpul unui episod emoţional, astfel încât să vă atingeţi scopurile fără a-i răni pe ceilalţi. Sensul unui episod emoţional este de a ne ajuta să ne atingem repede obiectivele, fie că acestea sunt cererea atenţiei celorlalţi, alungarea unui prădător sau o multitudine de alte scopuri. Cele mai adecvate episoade emoţionale nu dăunează şi nu cauzează probleme celor din jur. Nu e o abilitate care să fie dezvoltată cu uşurinţă, dar cu suficient exerciţiu poate deveni o parte din viaţa dumneavoastră. (Informaţiile şi exerciţiile pe acest subiect sunt discutate în capitolele 4-8.)

În al treilea rând, a deveni mai sensibili la sentimentele celorlalţi. Fiindcă emoţiile sunt în centrul oricărei relaţii profunde, trebuie să fim atenţi cum se simt cei din jurul nostru. (Dacă doriţi să vă completaţi cunoştinţele, două noi CD-uri care vă pot ajuta la dezvoltarea acestei abilităţi sunt acum disponibile pe site-ul meu, www.paulekman.com.)

În al patrulea rând, utilizarea raţională a informaţiei privind felul în care se simt ceilalţi. Uneori, acest lucru înseamnă să chestionaţi persoana respectivă în legătură cu emoţia pe care aţi observat-o, confirmându-i înţelegerea sentimentelor sau recalibrându-vă propriile reacţii în lumina a ceea ce aţi aflat. Răspunsul dumneavoastră va depinde de identitatea celeilalte persoane şi de istoria relaţiei avute. În ultima parte a capitolelor 5-8 am explicat cum variază acest lucru într-o familie, la locul de muncă şi în cadrul unei prietenii.

La sfârşitul acestei ediţii a cărţii Emoţii date pe faţă veţi descoperi o nouă Postfaţă în care discut idei mai noi privind dezvoltarea acestor abilităţi.

Mulţumiri

Unii dintre specialiştii de la National Institute for Mental Health cărora le-am dedicat această carte şi-au arătat interesul pentru cariera mea începută în 1955, când eram proaspăt absolvent de psihologie. Alţii mi s-au alăturat în anii mai recenţi. În toată această vreme (între 1955 şi 2002), am avut parte de încurajări şi sfaturi, iar în anii timpurii, de o încredere deosebită. Nu aş fi devenit cercetător în psihologie, nu aş fi ajuns profesor universitar şi nici nu aş fi reuşit să învăţ sau să scriu dacă n-ar fi existat sprijinul lor. Pentru scrierea acestei cărţi, de mare ajutor mi-a fost distincţia Senior Scientist Award K05MH06092.

De asemenea, dedic această carte celor doi unchi din partea mamei, Leo Siegel şi regretatul Robert Semer. Când aveam optsprezece ani, fiind necopt şi pentru prima oară pe propriile mele picioare, ei m-au sprijinit pentru a-mi continua studiile, o condiţie absolut necesară pentru a ajunge să scriu această carte.

Wally Friesen împreună cu mine am lucrat cot la cot peste douăzeci şi cinci de ani. Aproape fiecare din cercetările mele a fost făcută împreună cu el. Îi sunt recunoscător pentru ajutorul şi prietenia pe care mi le-a acordat. David Littschwager mi-a oferit câteva sfaturi extrem de utile în privinţa pozelor făcute Evei, fotografii care se regăsesc de la capitolul 5 la 9. Fiica mea, Eve, a avut răbdarea şi talentul să reproducă expresiile care apar în acest volum şi în alte mii de poze pe care i le-am mai făcut. Wanda Matsubayashi, asistenta mea de peste douăzeci şi cinci de ani, s-a ocupat de punerea în pagină a textului, precum şi de referinţe. David Rogers a prelucrat diverse poze în Photoshop şi m-a ajutat să obţin permisiunea pentru reproducerea fotografiilor cu drept de autor.

Psihologii Richard Lazarus şi Philip Shaver mi-au oferit opiniile lor de mare ajutor după ce au citit schiţa primei jumătăţi a acestei cărţi. Phil a venit, în plus, cu propuneri de stilizare a textului şi cu unele provocări în a regândi unele idei. Helena Cronin, specialist în filosofie, m-a încurajat şi m-a ajutat să-mi lămuresc teoriile. Psihiatrul Bob Rynearson şi psihologii Nancy Etcoff şi Beryl Schiff mi-au oferit şi câteva sugestii utile asupra primei schiţe a cărţii. Dintre studenţii mei, care şi-au făcut timp să-mi dea un feedback, merită amintiţi Jenny Beers şi Gretchen Lovas. Prietenii mei Bill Williams şi Paul Kaufman au adus şi ei critici şi sugestii folositoare.

Toby Mundy, actualmente editor la Atlantic Press London, în momentul în care lucra în altă parte, m-a încurajat să sintetizez şi să precizez mai bine temele abordate între capitolele 2 şi 4. Claudia Sorsby m-a ajutat cu sugestii şi sfaturi editoriale la începutul conturării cărţii, iar editorul meu de la Times Books, Robin Dennis, m-a sprijinit îndemnându-mă să iau mai în serios anumite teme pe care le-am neglijat şi oferindu-mi câteva soluţii pentru stilizarea textului. Agentul meu, Robert Lescher, a fost o sursă excepţională de îmbărbătări şi poveţe.

Introducere

Emoţiile ne determină calitatea vieţii. Ele se manifestă în orice relaţii apropiate la locul de muncă, între prieteni, în familie şi în legăturile cele mai intime. Ne salvează vieţile, dar ni le şi distrug. Ne împing să acţionăm aparent rezonabil, dar şi, adesea, în moduri pe care ajungem să le regretăm.

Dacă şefa vă critică proiectul atunci când credeţi că ar trebui să vi-l laude, deveniţi temător şi supus sau vă apăraţi deschis munca? V-ar proteja acest lucru de o ameninţare ulterioară sau e posibil să fi înţeles greşit la ce se referea? Puteţi să vă ascundeţi sentimentele şi să „acţionaţi cu profesionalism“? Oare de ce zâmbeşte şefa dumneavoastră atunci când începe să vorbească? Vă anticipează cumva eşecul sau e, pur şi simplu, stânjenită? A zâmbit oare ca să vă încurajeze? Sunt toate zâmbetele la fel?

Dacă cereţi explicaţii partenerului cu privire la descoperirea unei mari cheltuieli făcute de acesta în secret, cum puteţi şti cu certitudine că figura îi exprimă teamă, dezgust sau că abordează expresia tipică pentru momentele în care anticipează că „o să vă sară ţandăra“? Resimţiţi emoţiile la fel ca partenerul dumneavoastră? La fel ca toată lumea? Vă înfuriaţi, vă temeţi sau vă întristaţi din cauza unor lucruri care nu par să tulbure pe nimeni? Ce puteţi face în acest caz?

Vă enervaţi când fiica dumneavoastră de 16 ani vine acasă cu două ore mai târziu peste ora stabilită? Ce anume declanşează furia: teama resimţită de fiecare dată când v-aţi uitat la ceas, realizând că nu a sunat ca să-şi anunţe întârzierea, sau somnul pierdut în aşteptarea întoarcerii ei? A doua zi de dimineaţă, când vorbiţi cu fiica dumneavoastră, vă controlaţi furia atât de bine, încât ea crede că nu vă pasă deloc de depăşirea orei stabilite sau reuşiţi să vă pierdeţi sângele rece, făcând-o să intre în defensivă? Aţi putea şti doar din expresia figurii ei dacă se simte jenată, vinovată sau sfidătoare?

Am scris cartea de faţă pentru a răspunde unor astfel de întrebări. Scopul meu e de a-i ajuta pe cititori să-şi înţeleagă şi să-şi îmbunătăţească viaţa emoţională. Mă uimeşte că, până foarte de curând, oamenii de ştiinţă, ca şi cei fără pregătire ştiinţifică, au ştiut foarte puţine lucruri despre emoţii, deşi ele joacă un rol vital în viaţa oricui. Pe de altă parte, însăşi natura emoţiilor le face să rămână inaccesibile şi greu de recunoscut în noi înşine şi în ceilalţi, aşa cum voi arăta în capitolele următoare.

Adesea, emoţiile apar atât de repede, încât conştiinţa nu participă şi nici măcar nu e martoră la evenimentul mental declanşator. Într-o situaţie critică, această viteză ne poate salva viaţa, dar în alte condiţii ne-o poate şi distruge. Nu deţinem prea mult control asupra lucrurilor care ne stârnesc emoţii, dar e posibil (deşi dificil) să operăm unele schimbări asupra factorilor declanşatori, ca şi asupra propriului nostru comportament.

Studiez emoţiile de peste patruzeci de ani, concentrându-mă în principal asupra expresiilor şi, mai recent, asupra fiziologiei emoţiilor. Am observat cum pacienţi cu afecţiuni psihice, persoane sănătoase, adulţi, copii, din această ţară şi de aiurea, exagerează, au reacţii slabe, reacţionează inadecvat, mint şi spun adevărul.