Editori
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial
Magdalena Mărculescu
redactor
Manuela Sofia Nicolae
Coperta
Faber Studio
Director producţie
Cristian Claudiu Coban
Dtp
Gabriela Chircea
Corectură
Maria Mușuroiu
Dușa Udrea-Boborel
Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.
Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.
101 Play Therapy Techniques, Volume 1
Coordonatori: Heidi Kaduson și Charles Schaefer
Translated from the English Language edition of 101 Favorite Play Therapy Techniques, Volume 1, Edited by Heidi Kaduson and Charles Schaefer, originally published by Jason Aronson, Inc. Copyright © 1997 by Jason Aronson, Inc.
First Rowman & Littlefield edition published 2004.
Translated into and published in the Romanian language by arrangement with Rowman & Littlefield Publishing Group, Inc.
All rights reserved.
Copyright © Editura Trei, 2018 pentru prezenta ediţie
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București
Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
ISBN (print): 978-606-40-0319-5
ISBN (epub): 9786064016973
Experiența terapeuților care folosesc jocul cu copiii reprezintă o resursă de idei, în mare parte nefolosită, pentru îmbunătățirea practicii terapiei prin joc. Obiectivul cărții de față este de a facilita împărtășirea tehnicilor de terapie prin joc de către terapeuții din domeniu. În acest scop, am invitat terapeuți prin joc din întreaga lume să ne trimită tehnicile lor favorite de terapie prin joc. Am fost impresionați de numărul și diversitatea ideilor trimise.
Criteriul pentru selectarea tehnicilor pentru cartea de față a fost ca acestea să fie specifice, practice, relativ necostisitoare, precum și să fie originale sau să presupună o modificare inovatoare a unei proceduri bine cunoscute. Au fost incluse și câteva tehnici larg folosite, deoarece nu le-am găsit detaliate în scris nicăieri înainte.
Am împărțit tehnicile în opt secțiuni, pentru ușurarea accesului. Fiecare autor a inclus o descriere și/ sau o aplicare a tehnicii pentru a o ilustra și a demonstra cum se pune în practică. Aceste secțiuni sunt: Tehnicile imaginației, care includ jocuri în care ne prefacem, precum și folosirea imageriei ghidate și a imaginației; Tehnicile narative, care ilustrează folosirea diverselor jocuri și metode pentru a îmbunătăți comunicarea verbală a copiilor; Tehnicile artelor expresive, care includ diversele procedee folosite în artă pentru a-i ajuta pe copii să facă față traumelor și tulburărilor; Tehnicile de folosire a jocurilor, care includ jocuri cumpărate de pe piaţă sau create chiar de copii pentru a-i ajuta pe cei cu probleme psihologice; Tehnicile jocului cu marionete, care ajută la exprimarea emoțiilor conflictuale; Tehnicile cu jucării și obiecte de joacă, ce ilustrează folosirea diverselor jucării și obiecte și modul în care acestea sunt utile în jocul terapeutic; Tehnicile jocului în grup, care includ diverse metode și tehnici de joc folosite în contexte de grup; și Alte tehnici, care sunt un grup de tehnici variate folosite în numeroase contexte, cu diverse tipuri de copii.
Acest volum ar trebui să fie de interes pentru specialiștii din domeniul terapiei prin joc și pentru studenții mai multor discipline, inclusiv asistență socială, psihologie, psihoterapie, dezvoltarea copilului, terapie recreațională și psihiatrie. Sperăm ca acest demers să stimuleze dezvoltarea ulterioară și schimbul de tehnici practice de către toți cei care folosesc jocul pentru a-i ajuta pe copii să-și rezolve dificultățile psihologice.
Heidi Gerard Kaduson
Charles E. Schaefer
În urma nașterii unui nou frate, rivalitatea fraternă reprezintă ceva obișnuit în rândul preșcolarilor. Reacțiile de stres tind să fie în mod special puternice dacă pe fratele mai mare și pe bebeluș îi separă mai puțin de trei ani. Field și Rite (1984) au descoperit că în urma nașterii unui frate, preșcolarii care erau prim-născuți tindeau să exprime în jocul lor trăiri de invidie, agresivitate și anxietate. Din perspectiva copilului mai mare, a trebui să împarți atenția părinților și posesiunile cu un frate mai mic și adorabil nu este o situație dezirabilă. După nașterea unui nou copil, mamele se joacă mai puțin cu fratele mai mare al acestuia. Este ceva de înțeles, din moment ce mamele nu numai că sunt epuizate de necesitatea de a satisface nevoile unui prunc neajutorat, dar și suferă de deprivare de somn și, probabil, de un anumit grad de depresie post-partum.
Fie că este încurajat sau nu, copilul cel mare va dori să pretindă că este din nou bebeluș, pentru a recâștiga o parte din atenția specială de care s-a bucurat ca nou-născut. Mai degrabă decât să ne opunem acestei înclinații, ar fi mai bine să o încurajăm, limitându-i însă exprimarea la o anumită durată de timp și într-un anumit loc. O modalitate deosebit de eficientă de a face acest lucru este ca părintele să-l antreneze pe copil în jocul „de-a bebelușul“.
Jocul de-a bebelușul presupune ca mama să rezerve 15–30 de minute zilnic pentru fratele mai mare, astfel încât acesta împreună cu mama să se joace ca și cum ar fi din nou un bebeluș. Astfel copilul mai mare poate experimenta toată atenția și grija speciale pe care le primește nou-născutul, ceea ce ar trebui să contribuie la reducerea trăirilor de rivalitate și a resentimentelor. Pe durata acestui timp special doar cu copilul mai mare, mama nu răspunde la telefon, astfel încât să-și poată dedica întreaga atenție copilului. Şedința începe de obicei cu mama care-i arată copilului mai mare imagini, filmări sau haine de când el sau ea era bebeluș. Apoi mama sugerează să se joace unele dintre jocurile amuzante pe care le jucau pe vremea când copilul era bebeluș, precum „Cucu-Bau“, „Degețelele purceluși“ sau „Un pitic foarte mic“. După jocuri, vine momentul de cuibărire împreună sau de legănat într-un scaun de tip balansoar, în timp ce copilul bea din biberon și se uită la cărți senzoriale pentru bebeluși. Acesta este momentul în care copilul primește numeroase îmbrățișări tandre și sărutări din partea mamei, poate chiar și un masaj relaxant. Sunt potrivite acum gânguritul din partea copilului și cântecele de leagăn liniștitoare din partea mamei. Din când în când, mama comentează: „Așa îți cântam când erai bebeluș, așa mă jucam cu tine, te țineam în brațe etc.“ „Erai adorabil; cu toții te iubeam, la fel de mult cât te iubim acum; îmi amintesc că o dată tu...“ O modalitate bună de a încheia este pur și simplu de a-l pune pe „bebeluș“ să doarmă pe canapea, înfășurat într-o păturică de nou-născut. Prin aceste activități, copilul este ajutat să-și dea seama că el sau ea a fost cândva unicul centru al atenției și a primit întregul tratament special pe care-l primește acum noul bebeluș. Sentimentele de gelozie ar trebui astfel să se reducă.
Materialele care trebuie să fie disponibile pentru încurajarea jocului de tip regresiv, specific bebelușilor, includ o păturică de nou-născut, un biberon, suzetă, morișcă, o bucată de pânză pentru jocul de cucu-bau, cuburi moi destinate bebelușilor, jucării de tipul centrelor de activități, loțiune de bebeluș sau păpuși chițăitoare de cauciuc.
Rezervați-vă zilnic un spațiu și un timp speciale pentru a juca jocul.
Jocul nu ar trebui jucat în prezența altor membri ai familiei.
Continuați să vă jucați de-a bebelușul până ce copilul își pierde interesul. Sugerați-i apoi să se joace cu jucăriile care îi plăceau la vârsta la care a început să meargă. În curând, copilul va reveni la nivelul normal de dezvoltare.
Tații sau alte persoane care-l îngrijesc pe copil ar trebui să joace acest joc, la fel cum o face mama.
Ignorați comportamentul „de bebeluș“ pe care copilul mai mare l-ar putea avea în alte momente ale zilei și arătați-i că, în general, vă așteptați la maturitate din partea lui.
Amintiți-vă să vă păstrați atitudinea de acceptare a comportamentelor copilăroase și imature pe durata jocului. În acest fel puteți satisface dorurile copilului fără ca acesta să fie nevoit să-și „recunoască“ deschis dorințele.
Din când în când, spuneți-i copilului cât de mult vă bucurați de aceste jocuri, deoarece, oricât de mândru sunteți de cât de mare s-a făcut, uneori vi se face dor de bebelușul dumneavoastră.
Continuaţi să vă oferiți să jucați acest joc, chiar dacă inițial copilul nu-l acceptă. Unii copii au nevoie de timp pentru a-și învinge mecanismele de apărare.
Field, T., și Rite, M. (1984). Children’s responses to separation from mother during the birth of another child. Child Development 55:130–1316.
Folosirea imageriei ghidate pentru a intensifica procesul terapiei prin joc
În cadrul terapiei ecosistemice prin joc, modalitatea practicată de autor, scopul principal al tratamentului este să-l ajutam pe copil să învețe strategii noi și eficiente prin care să-și satisfacă nevoile în moduri care nu interferează cu satisfacerea nevoilor altora. Copiii care prezintă probleme comportamentale sau distres emoțional sunt văzuți ca fiind incapabili să-și satisfacă nevoile prin modalități eficiente, dar care să fie totodată acceptabile din punct de vedere social. Pentru a rezolva această problemă, copilul și terapeutul prin joc trebuie să identifice nevoile copilului, factorii actuali care împiedică satisfacerea acestora și apoi să identifice și să deprindă noi strategii eficiente pe care copilul le poate folosi pentru satisfacerea respectivelor nevoi. Imageria ghidată poate fi utilizată pentru a amplifica diverse fațete ale acestui proces.
Imageria ghidată este similară atât numeroaselor strategii de relaxare, cât și hipnozei. Ne putem imagina un continuum, cu tehnicile de relaxare standard aflate la un capăt și hipnoza la celălalt capăt, iar imageria ghidată undeva la mijloc. Așa cum este ea folosită de autor, imageria ghidată presupune implicarea copilului într-un exercițiu de relaxare focalizată, iar apoi folosirea imageriei ghidate cu scopul rezolvării de probleme, în mod direct sau indirect, cu privire la satisfacerea nevoilor copilului. Imageria ghidată aduce două avantaje în procesul terapiei prin joc. Unul dintre avantaje este că poate fi folosită pentru a-i ajuta pe copii să-și ia în stăpânire corpul și emoțiile deopotrivă.