Fanilor care iubesc această serie chiar mai mult decât o iubim noi

Capitolul 1

Reed

Casa e adâncită în întuneric şi liniște când traversez antreul bucătăriei. Aproape o mie de metri pătrați și nici ţipenie de om prin preajmă. Chipul mi se destinde într-un zâmbet larg. Cu frații mei rătăciți prin toate direcțiile, menajera plecată și tatăl meu dus departe, cine știe pe unde, am tot conacul Royal numai pentru mine și iubita mea.

Oh, da.

Grăbesc pasul de-a lungul bucătăriei și urc treptele din spate. Sper că Ella mă așteaptă sus, în patul ei, arătând drăguț și sexy într-unul dintre tricourile mele mai vechi, în care doarme de obicei. Ar fi şi mai bine dac-ar purta doar atât... Mă grăbesc, trecând pe lângă dormitorul meu, pe lângă vechea cameră a lui Easton și Gid, până ajung în fața dormitorului Ellei care, în mod dezamăgitor, e închis. După o bătaie scurtă în ușă, nu primesc niciun răspuns. Încruntat, îmi scot telefonul din buzunarul de la spate și scriu un mesaj rapid.

Unde ești, iubito?

Nu răspunde. Îmi lovesc ușor telefonul de picior. Probabil a ieșit cu prietena ei, Valerie, în seara asta, ceea ce cumva e bine, de fapt, pentru că mi-ar prinde bine un duș înainte s-o văd. Băieții au fumat o tonă de iarbă în seara asta la Wade acasă și nu vreau să-i împut Ellei camera.

Plan nou. Duș, bărbierit, iar apoi pornesc în căutarea iubitei mele. Îmi dau jos tricoul, îl strâng grămadă în mână și deschid ușa dormitorului meu, fără să mă deranjez să aprind lumina. Îmi arunc papucii din picioare și merg de-a lungul covorului până la baia camerei.

Îi pot simți mirosul încă dinainte s-o văd.

Ce dra...?

Cu mirosul respingător de trandafiri intrându-mi în nări, merg clătinându-mă până în dreptul patului.

— Nu se poate, mârâi atunci când disting silueta neclară de pe saltea.

Simt un val de iritare care-mi sfâșie coloana, gonesc înapoi spre ușa de la intrare și aprind lumina. Apoi regret instantaneu că am făcut asta, deoarece lumina galbenă palidă, care umple camera, dezvăluie formele despuiate ale unei femei cu care nu vreau să am nimic de-a face.

— Ce mama dracului cauți aici? mă răstesc la fosta prietenă a tatălui meu.

Brooke Davidson îmi zâmbește cu o falsă timiditate.

— Mi-a fost dor de tine.

Rămân cu gura căscată. Femeia asta vorbește serios acum? Arunc o privire pe hol, să mă asigur că Ella e încă plecată. Apoi mă îndrept spre pat.

— Ieși afară, mârâi, apucând-o de încheietura mâinii și trăgând-o jos din pat.

Rahat, va trebui să schimb așternuturile, căci dacă e ceva ce pute mai tare decât berea învechită și iarba la un loc, aia e Brooke Davidson.

— De ce? Înainte nu te plângeai.

Își linge buzele roșii într-un fel în care sunt sigur că se vrea a fi sexy, dar care-mi întoarce stomacul pe dos. Sunt multe secrete în trecutul meu pe care Ella nu le cunoaşte. Multe care i-ar provoca scârbă. Iar femeia din fața mea e unul dintre ele.

— Țin minte cât se poate de clar că ți-am spus că nu mai vreau să am de-a face cu o zdreanță ca tine.

Zâmbetul arogant al lui Brooke se evaporă.

— Iar eu ți-am spus să nu vorbești așa cu mine.

— Am să vorbesc cum am eu chef cu tine, spun disprețuitor.

Mai arunc o privire spre ușă. Încep să transpir de disperare. Nu se poate ca Brooke să mai fie aici când se întoarce Ella.

Dar cum mama dracului aș putea să explic așa ceva? Privirea îmi cade pe hainele lui Brooke, aruncate pe jos — minuscula rochie scurtă, lenjeria din dantelă, o pereche de pantofi cu toc.

Încălţările mele au aterizat din greșeală lângă ale ei. Totul e o mare harababură.

Iau pantofii cu toc ai lui Brook și-i arunc spre pat.

— Nu mă interesează ce încerci să faci. Ieși dracului afară.

Îmi aruncă pantofii înapoi. Unul dintre tocuri îmi zgârie pieptul gol înainte de a cădea pe podea.

— Obligă-mă.

Îmi strâng palmele pe ceafă. În afară de a o lua cu forța și a o da afară, nu par să existe alte variante. Ce naiba ar zice Ella dacă m-ar prinde scoțând-o pe sus pe Brooke din camera mea?

Hei, iubito, nu mă băga în seamă. Doar arunc gunoiul. Vezi tu, m-am culcat cu iubita tatălui meu de vreo două ori, iar acum, că s-au despărțit, cred că vrea să mi se strecoare iar în pantaloni. Nu e deloc dezgustător, nu-i așa? Și ar urma o chicoteală înfundată.

Îmi încleștez pumnii de o parte și de alta a corpului. Gideon mi-a spus întotdeauna că sunt autodistructiv, dar frate, asta e autodistrugere la un cu totul alt nivel. Eu am făcut asta. Am lăsat furia față de tatăl meu să mă târască în pat cu târfa asta. Mi-am spus că, după tot ce i-a făcut mamei, merita să mi-o trag cu iubită-sa pe la spatele lui.

Iar acum totul s-a întors împotriva mea.

— Îmbracă-te, îi șuier. Discuția asta s-a terminat...

Tresar la sunetul de pași de pe hol.

Cineva îmi strigă numele.

Brooke își întoarce capul. Și ea aude.

Futu-i. Futu-i. Futu-i.

Vocea Ellei se aude chiar în fața ușii mele.

— Oh, ce bine, Ella a ajuns acasă, spune Brooke, în timp ce sângele îmi pompează neregulat în urechi. Am niște vești pe care vi le pot împărtăși amândurora.

E probabil cea mai stupidă chestie pe care aș putea s-o fac, dar singurul meu gând e să rezolv problema asta. Femeia asta trebuie să plece.

Așa că mă opresc din orice altceva și mă năpustesc asupra ei. O apuc pe Brooke de braț și o târăsc de pe saltea, dar javra mă trage în jos. Încerc să evit orice contact cu corpul ei gol, dar, în cele din urmă, îmi pierd echilibrul. Ea profită de asta și se prinde de spatele meu. Un râset ușor îmi pufnește în ureche în timp ce țâțele ei siliconate mi se lipesc pe piele.

Mă uit panicat la mânerul ușii, care se roteşte.

Brooke îmi șoptește:

— Sunt însărcinată, iar copilul e al tău.

Ce?

Întregul univers mi se zdruncină, apoi se oprește în loc.

Ușa se deschide larg. Fața superbă a Ellei se întâlnește cu a mea. Îi privesc expresia chipului, trecând de la bucurie la șoc.

— Reed?

Rămân înmărmurit, însă mintea mea face eforturi imense, încercând frenetic să socotească care a fost ultima dată când eu și Brooke am făcut ceva împreună. Era de Sfântul Patrick. Gid și cu mine o ardeam la piscină. El s-a îmbătat. M-am îmbătat şi eu. Era din cale-afară de supărat pentru nu mai știu ce. Tata, Sav, Dinah, Steve. N-am înțeles mare lucru.

Remarc destul de vag chicotitul lui Brooke. Zăresc fața Ellei, însă n-o văd cu adevărat. Ar trebui să zic ceva, dar nu spun nimic. Sunt ocupat. Ocupat să mă panichez. Ocupat să-mi aduc aminte.

De Sfântul Patrick... Mă împiedicasem pe trepte și apoi m-am trântit undeva și m-am trezit cu scula înfășurată într-o gură umedă. Știam că nu era Abby, pentru că mă despărțisem de ea deja și, în orice caz, nu era genul care să se furișeze la mine în cameră. Și, la urma urmei, cine sunt eu să refuz o felație gratis?

Gura Ellei se deschide și spune ceva. Dar eu nu aud. Sunt cuprins într-un vârtej de vină și ură de sine, din care nu pot ieși. Tot ce pot să fac e să mă holbez la ea. La iubita mea. Cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată. Nu-mi pot întoarce privirea de la părul ei auriu, de la ochii ei mari și albaștri, care mă imploră să-i ofer o explicație.

Spune ceva, le ordon coardelor mele vocale, dar ele nu cooperează.

Nu-mi pot mișca buzele. Simt o atingere rece pe gât și tresar.

Spune ceva, la naiba. N-o lăsa să plece...

Prea târziu. Ella dispare valvârtej pe ușă.

Zgomotul ușii trântite mă scoate din transă. Aproape. Tot nu mă pot mișca. Abia pot să respir.

De Sfântul Patrick... Asta a fost cu mai bine de șase luni în urmă. Nu știu multe despre femeile gravide, dar la Brooke nu se vede mai nimic. N-are cum.

N-are. Cum.

N-are. Cum. Să. Fie. Al. Meu.

O zbughesc din pat, ignorând tremuratul sălbatic al mâinilor mele, și ies pe ușă.

— Pe bune? aud vocea amuzată a lui Brooke. Ai să alergi după ea? Cum ai să-i explici asta, dragule?

Mă întorc furios către ea.

— Femeie, dacă nu ieși dracului din camera mea, jur pe Dumnezeu că te arunc afară.

Tata mi-a spus mereu că un bărbat care ridică mâna asupra unei femei se coboară până se face una cu pământul. Așa că n-am lovit niciodată o femeie. N-am avut niciodată impulsul ăsta până când am cunoscut-o pe Brooke Davidson.

Ea îmi ignoră amenințarea. Continuă să mă ia peste picior, scoțând la iveală toate temerile mele.

— Ce minciuni îi vei spune? Că nu m-ai atins niciodată? Că nu m-ai dorit niciodată? Cum crezi c-o să reacționeze când află că ți-ai pus-o cu iubita tăticului tău? Crezi c-o să te mai vrea?

Privesc către cadrul gol al ușii. Aud sunete înăbușite dinspre camera Ellei. Îmi vine s-o iau la goană pe hol, dar nu pot. Nu cât timp Brooke e încă în casă. Dacă dă fuga până acolo în curul gol, spunând că e însărcinată cu copilul meu? Cum îi explic asta Ellei? Cum o fac să mă creadă? Brooke trebuie să dispară înainte ca eu să dau ochii cu Ella.

— Ieși afară.

Îmi vărs toți nervii pe Brooke.

— Nu vrei să afli sexul copilului mai întâi?

— Nu. Nu vreau.

Privesc trupul ei suplu și dezgolit și văd o ușoară umflătură pe abdomen. Mi se umple gura de fiere. Brooke nu e genul care să se îngrașe. Corpul e singura ei armă. Așa că javra nu minte cu privire la sarcină.

Dar copilul ăla nu e al meu.

Ar putea fi al tatei, dar cu siguranță nu e al meu.

Smucesc ușa și ies în fugă din cameră.

— Ella! strig.

Nu știu ce am să-i spun, dar e mai bine decât să nu-i spun nimic. Încă mă blestem pentru că am rămas în halul ăla de împietrit în fața ei. Doamne, ce dobitoc sunt.

Mă opresc în fața ușii ei. Scanez încăperea dintr-o privire, dar nu văd nimic. Apoi aud — sunetul grav, grohăit al unui motor de mașină sport în timp ce e turat. Copleşit de panică, o iau la goană pe trepte, în timp ce Brooke râde în hohote în urma mea, ca o vrăjitoare de Halloween.

Mă năpustesc asupra ușii de la intrare, uitând că e încuiată și, pe când reușesc s-o descui, nu găsesc nici urmă de Ella. O fi zbughit-o pe șosea cu viteza luminii. Rahat.

Pietrișul de sub picioare îmi amintește că am pe mine doar jeanşii și nimic altceva.